Vegetatia Teregovei
Vegetaţia Depresiunii Teregova este etajată pe altitudine,strâns legată de condiţiile climatice şi de sol precum şi de acţiunile antropice. Astfel pe partea joasă a depresiunii şi pe interfluviile din partea centrală a depresiunii, pădurile de quercinee au fost aproape complet defrişate pentru a face loc culturilor agricole şi fâneţelor. Totuşi s-au păstrat păstrat câteva resturi izolate ale acestei păduri pe “Şes”, în apropiere de confluenţa râului Criva cu Timişul, pe Potoc, pe Criva, etc. Acestea sunt mici pâlcuri formate din: gorun (Quercus petraea), ştejar (Quercus robur), gârniţă (Quercus frainetto), cer (Quercus cerris), tei (Tilia cordata), cireşul păsăresc (Cerasus avium), cărpiniţă (Carpinus orientalis), alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), socul (Sambucus nigra), măceşul (Rosa canina). Acestea fiind înconjurate de terenuri cultivate cu: porumb, cartofi, secară, ovăz, grâu sau de livezi de pruni şi fâneţe. Fâneţele aparţin formaţiei de: pajişti de păiuşcă (Agrostis tenuis), păiuşul (Festuca sulcata), bărboasa (Batriochloa ischaemum), pirul (Agropyrum repens), ghizdei (Lotus carniculatus), trifoiul (Trifolium repens) şi rogozul (Carex humilis).
În luncile râurilor vegetaţia este alcătuită din: anin negru (Alnus glutinosa), salcie (Salix alba), mesteacănul (Betula verrucosa).
Pe versanţii din: estul, nordul, vestul şi sud-vestul depresiunii începe o zonă cu vegetaţie de pădure, care este alcătuită din trei etaje:
- etajul gorunelor şi făgetelor de deal. Această zonă de interferenţă a făgetelor şi gorunelor este de lăţime mică, limita sa superioară este situată în jurul altitudinii de 700 m.
- etajul montan şi premontan al făgetelor. Acest etaj ocupă teritorii întinse, din văile râurilor până aproape pe culmi, pe versanţii nordici şi pe terenurile accidentate, alternând cu zonele de fâneţe.
Stratul arborilor este alcătuit în majoritate din: fag (Fagus silvatica) alături de care se întâlnesc: paltin (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus montana), molidul (Picea excelsa), mesteacănul, cireşul păsăresc, frasinul (Frasinus excelsior) şi teiul. Stratul inferior alcătuit din ierburi şi subarbuşti cuprinde: vinariţa (Asperula odorata), colţişor (Dentaria granulosa), ciocu berzei (Geranium robertianum), laptele câinelui (Eupherbia amydaloides), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), mierea ursului (Pulmonaria rubra), ferigi (Athyrium filix femina, Dryoterix filis mas), floarea paştelor (Anemone nemorosa), vioreaua (Scilla bifolia), măcrişul iepurelui (Oxalix acetosella), murul (Rubus hirtus). Arborii ating în medie înălşimea de 30 m, iar producţia de lemn ajunge la 800 m.c./ha la 100 de ani.
Etajul pădurilor amestecate de răşinoase şi fag. Acest etaj este mai puţin dezvoltat în Munţii Semenic, deoarece aici fagul urcă până în zona pajiştilor alpine, dar mult mai dezvoltat în Munţii Godeanu. În aceste păduri se întâlnesc următoarele specii: fagul, bradul, molidul, alături de care se mai pot întâlni: paltinul, ulmul de pădure, frasinul, teiul, mesteacănul şi plopul tremurător. În stratul ierbos se poate întâlni: măcrişul iepurelui, vinariţa, colţişorul, laptele câinelui şi urzica moartă. În cadrul fâneţelor din această zonă deosebim formaţia de păiuş roşu (Festuca rubra falax)
În zona înaltă a Munţilor Godeanu se întălneşte vegetaţia alpină care cuprinde atât etajul subalpin cât şi etajul alpin.
Etajul subalpin este alcătuit din asociaţii de tufărişuri alcătuite din: jneapăn (Pinus montana), ienupărul pitic (Juniperus sibirica), aninul de munte (Alnus viridis), smirdarul (Rhododendron kotschyi), afini (Vaccinium myrtilis) şi merişorul (V. vitis idaea).
Etajul alpin este alcătuit din: graminee: păruşca (Festuca supina), iarba vântului (Agrostis rupestris), firuţa (Pod media) şi unele ierburi cum sunt: coarna (Carex curvula), rugina (Juncus trifidus), ochiul găinii (Primula minima), piciorul cocoşului alpin (Ranunculus alpestris), arginţica (Dryas octopetala).
