Autor: Ovidiu Lesei

Rezistența anticomunistă

Formarea

Gheorghe lonescu, născut in localitatea Verendin. era notar public în comuna Teregova, județul Severin, din anul 1931. Aici s-a impus în fața comunității ca intelectual apreciat, sensibil la problemele oamenilor, deseori prezent, împreună cu alte personalități locale, in activitatea socioculturală a satului, redescoperită prin mărturiile orale „Eu îl țin mine foarte bine” pentru ca la un sfârșit de an școlar după ce s-au dat premiile, a ieșit împreună cu directorul școlii de-atuncea, era un basarabean, Dobre Dumitru, și mor chemat acolo pe bină (scenă-n.n), acolo în curte la școala veche, și m-or declarat cel mai bun elev din școală, cu care ocazie dr. Gheorghe lonescu, notar public și cu dr. Pavel Iliescu, avocat, mi-au dăruit flecare jumătate de milion de lei (era o sumă destul de importantă: o zi de coasă era vreo 300 000 de lei) și câte un pachet de cârti. 0 fost un lucru mare, că din câți domni avea Teregova, numai ei s-or gândit să facă acest lucru” (Petru Schinteie).

Notarul lonescu cochetase în perioada interbelică atât cu Partidul Național Țărănesc, cât și cu Partidul Național Liberal, însă după război nu ocupa nici o funcție de răspundere politică. Cu toate acestea, datorită prestigiului moral, autoritățile îl considerau capabil să influențeze electoratul din apropierea alegerilor din noiembrie 1946. Mai mult, implicarea in viața publică locală prin discuții, întâlniri cu diverse personalități din Teregova sau din județ, a dus la înregistrarea sa intre funcționarii județului Severin învinuiți că, în timpul campaniei electorale și in ziua alegerilor, au fost „ostili guvernului”, el fiind acuzat de a fi făcut „o intensă propagandă manistă în zilele de 7, 8,9 și 10 noiembrie 1946. Din această cauză atunci s-a cerut încetarea calității de funcționar public”.

Teregova era una din comunele renumite ale zonei muntoase a Banatului, fiind centru de plasă unde funcționa o Judecătorie și un secretariat cercual, motiv pentru care locuitorii satelor învecinate, așezate în culoarul Timiș-Cerna, veneau aici, mai ales cu ocazia târgului săptămânal, organizat în fiecare zi de vineri. încă din 1947 , Sectorul de Jandarmi Teregova, prin comandantul său plutonier maj. Hârlea Gheorghe, suspecta unele personalități locale că in timpul întâlnirilor, aparent spontane, cu diferiți intelectuali, și mai ales cu țăranii care veneau in comună cu ocazia târgului, plănuiesc unele acțiuni contrare regimului comunist . De altfel, mulți dintre oamenii de vază ai Teregovei, între care notarul lonescu Gheorghe, avocatul Costescu Romulus, erau urmăriți pentru activitatea antiguvernamentală manifestată cu ocazia alegerilor din noiembrie 1946, fiind acum susceptibili de legături cu o serie de ofițeri deblocați din Caransebeș, precum locotenent-colonel Biju Matei, colonel Gurgu Mihai, colonel Daia, locotenet-colonel Babeu, căpitanul Andrei din Domașnea.

Ideea organizării unui nucleu de rezistență anticomunistă in Teregova s-a născut în timpul discuțiilor desfășurate intre anii 1946 1947, in locuința notarului lonescu, unde se adunau, de regulă, sub forma unor întâlniri amicale, intelectualii satului: avocații lliescu Pavel, Romulus Costescu, Cornel Costescu, judecătorul Gheorghiu, preoții Alexandru Nicolici și Dumitru Stoichescu, funcționarul, judecătoresc Grozăvescu Nicolae și soțiile lor. Uneori participa și fostul primar liberal Curescu Gheorghe zis Ghiță Drăgan, țăran fruntaș din Teregova. O sursă importantă a dezbaterilor erau informațiile furnizate de Pavel Stoichescu, zis Șcerban, care intrase în organizația locala PMR , tocmai cu scopul de a spiona activitatea și intențiile acesteia. De altfel, comuniștii bănuiau că la asemenea, întâlniri private se discutau problemele politice curente, se schimbau opinii și se făceau planuri. Elita locală era la curent cu evenimentele din județ și țară, deținând informații despre formarea grupurilor de partizani care activau in munți, pregătind lupta pentru schimbarea situației politice.! lonescu avea deja legături cu unii dintre conducătorii formațiunilor armate constituite pe teritoriu Banatului, precum inginerul Vernichescu colonelul Uță și mai ales avocatul Blănaru, dar și cu alți lideri angajați în acțiuni de subminare a puterii comuniste, care se instala și fortifica ilegal în România. În intervalul de timp cuprins între 11 și 14 iulie 1947, atât notarul lonescu, cât și avocatul Costescu au fost vizitați de oameni cu mare influență, persoane urmărite sau cu atitudini anticomuniste, precum fostul comandant al Sectorului de Jandarmi Teregova din perioada 1 februarie — 1 decembrie 1946, Traian Bedreagă, și Coriolan Buracu, fost preot militar cu gradul de colonel, stabilit in comuna Peripleț — Caraș. Fiind suspectat de autorități că desfășoară activități contrare regimului, și sub pretextul că este membru in comitetul de conducere al organizației locale a PNȚ – Maniu , Corneliu Costescu a fost arestat in iulie 1947 și deținut în Penitenciarul Lugoj până în aprilie 1948

Se cunoaște că, liderii rezistenței anticomuniste bănățene intenționau, încă din toamna anului 1948, a se unifica și a începe lupta deschisă în vederea înlăturării regimului comunism, mizând pe așa-numită ”defecțiune sârbească” și considerând tensionarea relațiilor ruso-sârbești a fi un moment favorabil declanșării insurecției naționale. Acesta explică intensificarea contactelor între grupuri la sfârșitul anului 1948 , în ciuda condițiilor grele și a riscurilor foarte mari implicate de activitățile conspirative. Dar perfecționarea sistemului de urmărire și a planurilor de capturare a ”bandelor”, odată cu înființarea Securității Poporului la 30 august 1948,  provocat amânarea repetată a momentului decisiv al declanșării operațiunilor insurecționale. Pe acest fond al eforturilor de organizare a ripostei naționale anticomuniste , se începe la Teregova constituirea și structurarea la sfârșitul 1948, începutul anului 1949, a unei organizații politice, clandestine, care să se pregătească pentru lupta împotriva regimului ”cei mai buni gospodari sub îndrumarea preotului satului Alexandru Nicolici, a notarului public Gheorghe Ionescu și a avocatului Costescu Cornel au început să se organizeze” (Grozăvescu Gheorghe, zis Mutu).

Notarul cu unii colaboratori din Teregova (Petru Anculia zis Miloi, Anculia Moise zis Păsule, Stoichescu Pavel zis Șcerban, Ghimboașă Iancu zis MIcluț, Ghimboașă Ilie zis Covaciu) inițiază acțiunea recrutării membrilor din rândul oamenilor considerați de încredere, indiferent de opțiunea politică , prin chemarea acestora la întruniri în anumite locuri conspirative: „Eu încă nu am fost plecat de la pretură și într-o dimineață când m-am dus la poștă să ridic corespondența m-am întâlnit cu văru Petru Miloi și-mi spune că deseară să mă duc până la Ilie Covaciu că vine Spiru Blănaru și Martin și alții de-ai noștri, vom face un Legământ și cu alți oameni din sat, liberali și țărăniști care vreau să se încadreze în lupta alături cu noi” (Anculia Romulus, zis Miloi)

În perioada 2-7 ianuarie 1949 au fost planificate mai multe adunări secrete în cadrul cărora aderenții depuneau jurământul de credință, garanție a funcționării organizației în clandestinitate și a îndeplinirii scopurilor stabilite. La aceste întâlniri , desfășurate seara după 19 și convocate de notarul Ionescu Gheorghe sau avocatul Costescu Cornel, luau parte preotul Nicolici Alexandru împreuna cu persoanele voluntare care au acceptat să devină membre alea viitoarei formațiuni anticomuniste ”Apoi seara m-am dus la Ilie Covaciu. După ce m-am despărțit de vărul Petru Miloi mă întâlnii și cu Ilie și-mi spusă și el la fel. Apoi m-am dus și am vorbit acolo cu părintele Alexandru Nicolici pe Ionescu Gheorghe și Costescu Cornel, Ilie Covaciu, Ion Berda, Ion Colțan, Petru Colțan, Traian Vlaicu, Petru Vlaicu, Bona Pavel, Toma Grozăvescu și fiul lui Lică Grozăvescu, Dumitru Talia” (Anculia Romulus, zis Miloi).

Ședințele de constituire, având caracter conspirativ, se desfășurau în case sau în sălașe (locuințe sezoniere construite pe proprietățile oamenilor așezate în împrejmuirile satului supravegheate de doi sau trei oameni, și începeau printr-o expunere de motive făcută în prima fază de notarul Ionescu, iar mai apoi și de șefii sectoarelor / ulițelor. Se comunica scopul întrunirii și erau prezentate obiectivele organizației pe care urmau să o înființeze: recrutarea de noi membri, procurarea armamentului, alimentarea fugarilor. Intrarea în organizației a celor prezenți era pecetluită prin solemnitatea depunerii legământului în față preotului Nicolici Alexandru, când voluntarii cu mâna pe cruce, rosteau textul unui jurământ de credință redactat de notarul Ionescu și distrus după aceea. Motivația gestului, dar  mai ales atmosfera momentului trăit de martori, poate fi recuperată din evocările personale ale acestora: „Ne-am vorbit cu toții, ei ne-au spus  că au început să se organizeze în mai multe părți ale țării ca să luptăm împotriva celor care vreau să ne ia pământul , să ne apărăm glia strămoșească cum au apărat-o moșii și strămoșii noștri. La urmă am depus un jurământ, că fiecare să ne încadram în disciplină ca voluntari și să ținem legătura unii cu alții și când vom fi chemați să răspundem la chemare pentru apărarea drepturilor noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu. Am beut un pahar de țuică, la urmă , după jurământ. Am plecat cu toții spre casă” (Anculia Romulus, zis Miloi).

Structura organizației anticomuniste din Teregova

Liderul principal al organizației era notarul Ionescu Gheorghe, fiind secondat de colaboratorul său apropiat, avocatul Costescu Cornel. Pentru a păstra caracterul secret al organizației și a proteja membrii acesteia, organizația din Teregova  era concepută sub forma de rețea, astfel că s-au alcătuit ”grupuri de 5-10 persoane care nu se știau între ele, se punea un jurământ la care dacă vom fi careva dintre noi arestați să facem tot ce putem, să ne scoatem din mâinile lor și parola noastră era cu Dumnezeu înainte” (Berzescu Ioan, zis Berda). Pe de altă parte, formațiunea avea două componente constituite în funcție de etatea membrilor. Cei în vârstă (născuți înainte de 1918) formau în jurul lui Ionescu Gheorghe un așa- numit sfat: „S-au organizat în frunte  cu un sfat al bătrânilor” (Jurj Vela, zis Boieru), ai cărui membri nu erau cunoscuți de majoritatea grupului. Seniorii au fost primii care au depus jurământul, întrunindu-se la 2 ianuarie 1949 în casa lui Petru Colțan, respectiv la locuința notarului, în seara aceleiași zile și ”erau considerați ca fiind  șefii” (Grozăvescu Gheroghe, zis Mutu)  Organizația celor tineri câte 3 grupe, cu responsabili repartizați pe ulițe și cu sarcini  precise de acțiune, axate asupra încadrării noilor membrii prin jurământ: ”Romulus Anculia  zis Miloi a avut și el organizația lui; ăștia toți de pe ulița noastră urmam să depunem jurământ de credință la casa lui Partenie…. dar Anculia a fost plecat din sat și am fost anunțați că să amână întâlnirea. După aia or și fost arestați; el putea să ne denunțe pe toți, dar nu o denunțat pe nima„ (Bica Simion) Pentru a extinde rapid  efectivul organizației, jurământul putea fi depus și în fața comandanților de grupă ”Era în ianuarie 1949 și am mers la sălașul lui Popa Ștefan cu Ștefan Beșeri, la locul numit Criva. Aici am depus jurământul de credință. El s-a desfășurat astfel … am fost puși în jurul pistolului automat de către Anculia Petru (Miloi) și Stoichescu Pavel (Șcerban), aceștia fiind șefii ne-au pus să jurăm pe pistol  , jur pe familia mea că mă încadrez în această organizație, că vom lupta și nu vom trăda secretul acestei organizații. Noi eram grupul cel mai tânăr (Grozăvescu Gheorghe, zis Mutu).

Coordonarea activității organizației era responsabilitatea liderului acesteia, notarul Ionescu Gheorghe, care menținea legătura cu toți membrii prin responsabili celulelor, ei îndeplinind și rolul de curieri. În perioada coagulării formațiunii, el s-a bucurat de sprijinul avocatului Cornel Costescu și al preotului Alexandru Nicolici, singurii intelectuali din Teregova care s-au implicat în activități concrete de pregătire a populației pentru o răscoală împotriva  regimului comunist.

Activitatea organizației înainte de fuga în pădure

Încă din toamna anului 1948 notarul Gheorghe Ionescu și-a format un nucleu de colaboratori printre țăranii din Teregova, cu puternice sentimente anticomuniste, unii dintre ei, având deja legături stabilite, prin alte filiere, cu grupurile de partizani Blănaru și Uță. Intenția formării unei organizații subversive explică încercarea lor de a sensibiliza localnicii prin discuții purtate de la om  la om. Deși nu toți cei abordați în această direcție au urmat îndemnul pregătirii pentru o luptă în clandestinitate, situația economică dificilă, abuzurile noilor autorități locale, psihoza „dubei negre” și a „Siberiei” , alimentată de zvonurile despre începerea războiului și venirea americanilor, au contribuit la încurajarea multora dintre locuitorii Teregovei să adere la ideea răscoalei și să accepte chemarea notarului Ionescu în vederea formării unei organizații de rezistență, în care „puteau să fie primiți oamenii care erau împotriva comuniștilor și erau devotați pământului, oamenii muncitori care doreau binele țării. În afară de aceștia toate păturile partidelor politice erau în mișcarea de rezistență. Printre aceștia: legionari, țărăniști și liberali (Bona Pavel, zis Ilovanu)

După etapa depunerii jurământului  de credință organizația  anticomunistă din Teregova număra peste 40 de membri, dintre care marea majoritate erau țărani simpatizanți sau membri PNȚ – Maniu, câțiva  proveneau din rândurile Mișcării Legionare sau ai liberalilor, și doar puțini nu aveau motivații politice. Numărul relativ important al persoanelor cooptate în organizație, la începutul anului 1949, dovedește că, în cea mai mare parte, ca era articulată încă din toamna lui 1948 și justifică mobilizarea rapidă cu scopul eliberării lui Grozăvescu Ion zis Ianăș Pârvu din Teregova și a lui Vuculescu Petru din Luncavița, care fuseseră arestați în urma unor incidente petrecute cu ocazia balurilor organizate în cele două sate la cumpăna dintre anii 1948 – 1949 „La revelionul anului 1949 făcându-se bal în comună , Ion Grozăvescu zis Ianăș Pârvu în plin public a strigat Trăiască Regele Mihai și jos comunismul , jandarmii fiind informați , l-au pândit până a plecat acasă și când a ajuns aproape de postul de jandarmi l-au arestat. Jandarmii au anunțat securitatea , iar în ziua de Anul Nou  a anului 1949 oamenii din comună erau agitați de acest fapt . Securitatea nu a zis nimic, mergând în comuna Luncavița că acolo iar a fost un om și anume Vuculescu Petru arestat. Noi așteptam securitatea aici în comună și pe Cheile Armenișului , dar securitatea nu a mai trecut ca să îl putem să îl scăpăm și pe acest Vuculescu Petru din Luncavița, iar jandarmii  fiind preocupați cu mulțimea oamenilor , Ianăș Pârvu a reușit să fugă din postul de jandarmi , cu ajutorul lui Horia Smultea zis Crișu” (Berzescu Ioan zis Berda)

Activitatea organizației înainte de plecarea unei părți a membrilor ei in pădure , adică 2 ianuarie 1949 și 13 ianuarie 1949, a constat în sprijinirea grupului de partizani condus de avocatul Blănaru „în comună au format grupuri secrete ținând legături cu cei din păduri pentru a pleca la răscoală și cu satele vecine Domașnea , Luncavița, Verendin, Cornereva și Feneș„ (Bica Simion) apoi în spionarea activității autorităților: „noi cei din organizație făceam post de pază și control cu scopul de a vedea ce se întâmplă cu armata , cu securitatea și pentru a ține legătura cu partizanii pentru a nu intra în sat în caz de vreun pericol. Exisa mai multe puncte de pază și control împânzite în tot satul pentru ca totul să fie sub control. Unul din ele era la Bumbăcilă Petru zis Grigorescu, unde am făcut chiar eu. La atacul de la primărie mă aflam chiar în acel post” (Bona Pavel, zis Ilovanu), precum și în crearea unor depozite de armament și alimente în vederea plecării în munți. Planurile de organizare și acțiune a grupului din Teregova au fost bulversate de capturarea unor dintre membri  ei în seara de 12 ianuarie 1949 , care a dus la atacarea postului de jandarmi din aceasta localitate și plecarea unei părți a componenților formațiunii în pădure.

Descoperirea

Martorii orali consideră că acest fapt s-a datorat arestării lui Anculia Moise zis Păsule și Ieneșigă Grigore, zis Ionescu, doi dintre membri organizației. În legătura cu incidentul din seara de 12 ianuarie 1949, se vehiculează mai multe versiuni, majoritatea provenind din sursele orale. O pare sugerează că „Marta de mine… soția mea a văzut cum au trecut gloanțe de trasoare luminoasă prin fața ferestrei noastre și i-a fost frică că ar venit să ne omoară cineva pe noi; apoi a încetat focul și ne-am culcat până la zi” (Anculia Romulus, zis MIloi).

Postul a fost asaltat atât din față cât și din spate, astfel că: „Până în cele din urmă, jandarmii au părăsit Postul și acești partizani sau fugari au năvălit pe post și au scos pe moșul Gligore în spate, că pe picioarele lui nu a mai putu merge, iar Moisă cum au fost desculțat au mers desculț până la ieșirea din sat. Pe moșul Gligore l-or dus până la marginea satului și l-au lăsat trântit la ușă și s-au sculat propietarul Petru [Grozăvescu] Pârvu și l-au băgat în casă; Apoi mai târziu au ieșit și ella deal la locul numit Cracul Șălei și acolo se trata cu tratament” (Anculia Romulus, zis Miloi)

La atacul surprinzător al partizanilor sergentul și cei opt jandarmi , aflați în post, au reacționat foarte slab, ei preferând să se ascundă (au fugit prin curte și au sărit zidul la cetățeanul Emil Fait, vecin cu Primăria), renunțând la responsabilitățile serviciului. La fel au procedat și cei doi activiști de partid, Ivănici și Cubuncan, care fuseseră prezenți la anchetarea lui Anculia Ieneșiga (s-au ascuns în magazia de alimente a postului ). Înaintea declanșării atacului, primpretorul  Teodoru și șeful postului de jandarmi „au plecat la intrarea în sat, pentru a întâmpina pe șeful Securității și la prevenit să nu intre cu mașina în sat pentru a nu alarma populația „Deși pe la orele 2 jumate când maiorul Kling Zoltan a ajuns la intrarea în Teregova s-au auzit detunători și focuri de arma puternice spre centrul satului, timp de 40 de minute, acesta împreună cu oamenii lui nu au îndrăznit să se aproprie și abia după potolirea împușcăturilor au sosit la fața locului: „În timpul când or deschis focul pentru atacarea postului, de la Caransebeș au fost venit o mașină de la securitate, după cum au fost telefonat de la Postul de jandarmi să vină că au găsit două ciuperci, adeca pe moșul Gligore și pe Moisă care i-au fost dus la Post; când mașina de la Caransebeș au ajuns la Ocolul Silvic  să apuce în comuna Teregova au și pornit atacul și mașina s-au oprit la Ocol până după ce au încetat focul ” (Anculia Romulus, zis Miloi).

Acțiunea supra Postului de jandarmi din Teregova , în noaptea de 12/13 ianuarie 1949, a fost pusă la cale și executată prin colaborarea  următoarelor persoane: notarul Ionescu Gheorghe, Anculia Petru zis Miloi, Stoichescu Pavel zis Șcerban, Cimpoca Iacob zis Râne, Gozăvescu Ianăș zis Pârvu, Smultea Gheorghe zis Crișu, Roșeț Tudor zis Duma, Ghimboașă Nicolae zis Micluț, Stoichescu Ioan zis Cica din partea organizației anticomuniste din Teregova și Spiru Blănaru, Valușescu Vasile, Gheorghe Urdăreanu și Martin Copăceanu zis Rică din grupul de partizani condus de Blănaru.

Organizația după atac

Ajuns în comună, maiorul Kling dispune începerea cercetărilor în vederea descoperirii autorilor acțiunii, operațiunile de investigare declanșându-se prin arestarea  și apoi transferarea la Securitatea din Lugoj a soției notarului Ionescu și a avocatului Costescu Romulus, fost șef al organizației PNȚ din plasa Teregova, care fusese reținut sub pretextul că în seara  atacului, participase alături de mai multe persoane la un joc e rummy în casa notarului. În legătură cu arestarea avocatului Costescu Romulus, mărturiile  orale oferă explicații mai nuanțate. Pentru unii capturarea lui a fost consecința unui gest de lașitate, de abandonare chiar a propriului frate: „Și avocatul Romulus Costescu după ce or atacat Postul e Jandarmi, noaptea el s-au ascuns la vecinul lor Roman Pârvu, iar spre dimineața pe la orele cinci el s-au dus s-au prezentat la securitate, adecă la jandarmi cum erea  pe atuncea. A cerut să-i dea doi soldați cu el până la gară , ca el vrea să plece din comună din cauza oamenilor care nu-l lasă, vreau să-l ducă cu ei ca partizan. Ca să nu fie ridicat de securitate, el a vrut să fie mai șmecher , că el nu știe nimic de organizarea lui Ionescu Gheorghe și a fratelui lui Cornel Costescu; a vrut să rămână spălat, că el să duce singur numai să-i dea doi soldați cu el ca să nu fie reținut de sătenii din organizație” (Anculia Romulus, zis Miloi). Alți martori au interpretat gestul ca fiind unul motivat sentimental: „Romulus Costescu nu a intrat  în grupul lui Ionescu, deși l-or chemat, pentru ca Romulus o fost încurcat cu nevasta lui Ionescu. Romulus știa ca Ionescu să duce în pădure și el rămâne cu nevasta lui Ionescu. Așa vorbeau oamenii în sat, că nevasta lui Ioanescu era mult mai tânără decât el” (Bica Simion).

Este posibil ca Romulus să se fi prezentat benevol, pentru că el nu a fost luat odată cu doamna Ionescu, arestată și transportată la Lugoj în noaptea atacului cu mașina în care venise Kling la Teregova.

Acesta explica folosirea trenului de către autorități pentru a-l transfera la Lugoj pe Romulus Costescu. Indiferent de condițiile în care acesta a ajuns în arestul postului de jandarmi. La aflarea veștii, cei din grupul reunit Ionescu -Blănaru au organizat o nouă acțiune în noaptea de 13 / 14 ianuarie 1949, desfășurată în gara Teregova, când cei din grup au somat și dezarmat escorta care îl însoțea Romulus Costescu în timpul staționării trenului în gară, dar operațiunea eliberării a eșuat din cauza refuzului arestatului  de a evada: „Într-adevăr că oamenii țineau foarte mult la el. Apoi el a plecat la gară și până ce au fost informați câțiva oameni dintre partizani, au ajuns la gară și s-au fost urcat în tren și partizanii au oprit trenul, nu au lăsat să plece trenul până l-a găsit în tren Oamenii călători deodată s-au speriat când or auzit că partizanii au oprit trenul și au văzut că caută prin tren, apoi l-au găsit și l-au dat jos, au dezarmat pe cei doi soldați, dar Romulus Costescu a strigat  la vreo doi oamenii pe nume să-l lasă în pace că el să duce pe drumul lui și oamenii s-au supărat și l-au lăsat” (Anculia Romulus, zis Miloi)

               Astfel cei care au plănui și executat atacurile s-au retras mai întâi la o gradină în Fața Tomnaticii (denumire topografică a unei zone din arealul localității Teregova) la sălașul lui Smultea Traian zis Crișu. Cei eliberați din postul de jandarmi au fost lăsați la persoane sigure pentru câteva zile întrucât în urma torturilor suferite aveau nevoie de îngrijire medicală urgentă, ceea ce fugarii nu le puteau oferi în condițiile desfășurării unor acțiuni intense ale Securității pentru prinderea lor. Astfel Grigore Ieneșigă , zis Ionescu a fost lăsat la Pentru Gozăvescu, zis Pârvu, iar „Moise a fost luat pe cal și dus până la Pentru Micșăscu (Popa) La Luncă…

Articol preluat cu acordul :
Prof. dr. Gabriela BICA – autor

Alte informații:

Drumeție către crucea de pe dealul Tâlva Popii

Într-o zi frumoasă de 5 Noiembrie plecam spre dealul Tomnatica fiind cel mai apropiat și înalt deal de lângă satul Teregova.

Ne-am întâlnit toți la poalele dealului Gărgăun de pe malul Timișului după care am început să urcăm pe un drum de pămănt, ne pietruit dar destul de accesibil

Și urcăm , și urcăm după care ne-am oprit să admirăm peisajul si panorama de la o altitudine de aproximativ 200 de m, ne-am odihnit și am început din nou urcușul. Urcușul nu e abrupt sau dificil dar e constant.

Trecem de prima cruce care se vede sus în dreapta noastră pe dealul Gărgăun

Și ajungem în locurile cu sălașe, de unde se pot observa multe sălașe unu mai departe de cât altul și totuși fiecare la fel de frumos și rustic.

Mai mergem ce mergem și drumul ne duce prin grădina unui sălaș pe care o traversăm și văcuțele mirate se întreabă de unde am apărut și încotro mergem.

După ce traversăm grădina sălașului poteca devine mai îngustă și urcușul mai accentuat

Ajungem sus pe un deal de unde observăm peisajul și ne orientăm să vedem pe unde vom merge.

Coborâm de pe deal și ne îndreptăm spre dealul Tomnatica, după aproape 7km de mers bucurându-ne de peisajul frumos de toamnă și vremea bună ajungem sus.

Acolo ne-am întâlnit cu o misterioasă cruce fără nici o inscripție dar aspectul ei ne făcea să credem că e foarte veche

Crucea de pe Tâlva Popii (Reconstruită)

Ne știind nimica despre acest monument am început să pun întrebări prin sat și cu greu am aflat de la un localnic aproape de vărsta a 100 de ani că prima cruce ar avea legătură cu bătălia cu turcii în timpul invaziei turciilor în banat 4 iulie 1738, unde armata turca a suferit o înfrângere in locul numit “turcii morți” de lângă satul nostru. Alți localnici tot în jurul vârstei de 90 de ani spun că crucea exista și în timpul părințiilor lor, asta confirmă ca acest monument are peste 150 de ani.

Altă informație spune că:

Bunicul meu, Tata Meila , spune că această cruce ,a fost ridicată pe “scaunul” altei cruci in jurul anilor 1960,1970 de către Ion Colțan,bunicul domnului comandant Petru Colțan …Ion Colțan a învățat meserie în închisoare, fiind ridicat politic, iar la întoarcerea acasă a înălțat crucea pe care o vedem și astăzi ! Despre Crucea veche spune ca a fost făcută de cei bătrâni, fiind mai apoi distrusă și rămânând doar scaunul crucii o perioada bună de timp !! (Ilie Pîrvulescu)

Mulțumim lui Bogdan Conciatu de la Toiagul de Călătorii pentru fotografiile minunate din acest articol dar și pentru organizarea acestei excursii

Harta traseului se poate descărca de pe Strava

Ședința Consiliului Local Teregova din data de 30.03.2021

  • Se aprobă predarea către Ministerul Lucrărilor Publice. Dezvoltării și Administrației prin Compania Națională de Investiții C.N.L S.A pe bază de protocol, a amplasamentului Dispensar uman Teregova. județul Caraș-Severin. aflat în proprietatea Comunei Teregova. în suprafață construită de 292 mp., din care nr. topografic 36286-C1 în suprafață de 264 mp și nr. topografic 36286-C2 in suprafață de 28 mp și terenul aferent in suprafață de 470 mp., identificat potrivit Cărții Funciare nr. 36286. nr. topografic 36286, liber de orice sarcini. în vederea și pe perioada realizării de către “C.N.l.” – S A. a obiectivului de investiții “Reabilitare, modernizare și dotare Dispensar uman Tcregova, județul Caraș-Severin”.
  • Se aprobă încheierea “Contractului de prestări servicii de colectare separată si transportul separat al deșeurilor reciclabile din ambalaje” cu S.C BCA VIO SERVICE SRL sediul în Dr. Tr. Severin. Calea Timișoarei, nr. 220X CUI RO26119987

Adresa catre videoclipul sedintei

https://youtu.be/XIFSMsnIN70

Articol publicat cu acordul domnului consilier local Ilie Pîrvulescu.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019

Informații preluate de pe pagina de internet al biroului electoral central din toate cele 3 sectii de votare.

g1 – PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT – 1030 voturi
g2 – ALIANȚA 2020 USR PLUS – 67 voturi
g3 – PARTIDUL PRO ROMÂNIA – 174 voturi
g4 – UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA – 5 voturi
g5 – PARTIDUL NAȚIONAL LIBERAL – 402 voturi
g6 – PARTIDUL ALIANȚA LIBERALILOR ȘI DEMOCRAȚILOR – ALDE – 17 voturi
g7 – PARTIDUL PRODEMO – 11 voturi
g8 – PARTIDUL MIȘCAREA POPULARĂ – 35 voturi
g9 – PARTIDUL SOCIALIST ROMÂN – 10 voturi
g10 – PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT INDEPENDENT – 9 voturi
g11 – PARTIDUL ROMÂNIA UNITĂ – 2 voturi
g12 – UNIUNEA NAȚIONALĂ PENTRU PROGRESUL ROMÂNIEI – 7 voturi
g13 – BLOCUL UNITĂȚII NAȚIONALE – BUN – 1 vot
g14 – GREGORIANA-CARMEN TUDORAN – 2 voturi
g15 – GEORGE-NICOLAE SIMION – 5 voturi
g16 – PETER COSTEA – 11 voturi

  1. PSD 1030 voturi
  2. PNL 402 voturi
  3. PRO ROMANIA 174 voturi
  4. USR 67 voturi
  5. PARTIDUL MIȘCAREA POPULARĂ – 35 voturi

Nicolae Popa

Pictorul Nicolae Popa ( 1940 – 2007 ) 67 de ani

Unicul fiu al lui Ilie şi Ana Popa (născută Ionaşcu, zis Vulin), Nicolae Popa s-a născut la 23 martie 1940 şi a copilărit la Teregova. Timpuriu, rămâne orfan de tată, iar după ce mama lui se recăsătoreşte, este luat în grija unor „unchi”, rude din partea tatălui. Primii ani de şcoală îi petrece în localitatea natală, avându-l  învăţător pe Ilie Purcărin. Ca elev, în clasele primare, a avut rezultate bune la învăţătură, remarcându-se îndeosebi prin abilităţile dovedite la lucrul manual. Din cauza situaţiei materiale precare, mama sa hotărăşte să-şi înscrie fiul la Şcoala profesională şi de ucenici din Caransebeş (azi Liceul Tehnologic „Dacia”), pentru a se califica în domeniul tâmplăriei.

După şcoală, intră „în rândul lumii” şi face nuntă cu o fată din Cornereva, o nepoată a tatălui vitreg, însă la scurt timp se desparte de aceasta şi se recăsătoreşte într-un alt sat, fiind hotărât să se aşeze „la casa lui” şi să practice tâmplăria. Unchiul său, Vasile Ionaşcu, zis Vulin, îl sprijină pentru a-şi achiziţiona uneltele necesare practicării meseriei într-un atelier propriu. Cu toate acestea, tânărul Nicolae nu a reuşit să urmeze modelul „omului de la ţară”, astfel că după 2-3 ani a renunţat la tâmplărie şi a plecat laTimişoara. Era limpede că avea o altă perspectivă asupra destinului său, care părea marcat de clasica întrebare shakespeareană „A fi sau a nu fi?” .

De-a lungul vieţii, cu toate că nu a locuit la Teregova, revenea de multe ori la „Castelul de la Şaibă”, aşa cum recomanda cunoscuţilor casa părintească. Aici, în satul natal, îşi vizita mama şi se întâlnea cu prietenii la „un pahar de vorbă”. Când era mai tânăr, improviza scene în teiul din faţa Cooperativei, unde recita, căci „îi plăcea Shakespeare”, însă deseori picta natura, chipurile celor dragi  sau pe cele ale sfinţilor. Tot el a zugrăvit în anii optzeci crucea din avlia bisericii şi pe cea de la intersecţia spre satul Rusca-Teregova. Întotdeauna mânuia pensula cu plăcere, îndemânare şi talent, ceea ce atrăgea atenţia privitorilor. Multe dintre tablourile realizate le-a dăruit cu dragoste şi fără pretenţii. Aşa se explică faptul că o parte a picturilor sale se regăsesc în unele case din Teregova, alcătuind astăzi o neobişnuită expoziţie permanentă.

Trăsătura constantă a caracterului său a fost legătura neîntreruptă cu meleagurile natale. Acestea au fost mereu prezente în viaţa lui, fie prin amintirile copilăriei, fie prin specificul ambientului camerei în care locuia. Fostul său coleg de bancă, profesorul Ioan Smultea, care îl vizita uneori, îşi aminteşte că dorul de satul de munte îl compensa prin mediul rustic în care trăia: „ o masă rotundă, trei scaune cu câte o obială pe ele, o rădăcină de copac de pe Valea Timişului, un cuib de cioară în loc de abajur sau  procoviţa pe pat de la Teregova…”.

Nicolae Popa a fost un „copil teribil” al satului teregovean, înzestrat cu o „naivitate pozitivă”, care îi stimula forţa creatoare, după cum mărturiseşte naşul lui, medicul stomatolog Gheorghe Stoichescu. Pentru cei mai mulţi cărora le-a fost prin preajmă,  el era „un imprevizibil, pentru că niciodată nu ştiai ce gândeşte”, era un „neînţeles”, care  „fuma mult Carpaţi fără filtru”, „era aparte”. În fond, acesta este profilul artistului tipic, cel care atunci când este în viaţă abia dacă este acceptat şi recunoscut de societate, pentru ca după ce o părăseşte să înceapă să „vorbească” posterităţii  prin mesajul operelor sale.

Privit astfel, cu certitudine, când îl evocăm pe Nicolae Popa, este impropriu să spunem „a fost”, pentru că el „este”  şi, cu siguranţă, „ va fi”.

Evocare si vernisaj Nicolae de Popa
La 3 decembrie 2012. galeria Pro Armia, Timișoara

Articol preluat cu acordul :
Prof. dr. Gabriela BICA – autor (continut text preluat de pe 7-zile.com) și al domnului artist Adrian Marius SABĂU (fotografii)

Marea Unire, pusă în scenă la Teregova!

Comuna Teregova a fost în sărbătoare la acest sfârşit de săptămână. Centenarul Marii Uniri a fost marcat printr-o serie de manifestări dedicate personalităţilor locului care au participat activ la desăvârşirea actului Marii Uniri din 1918.

„Proiectul intitulat: «Teregova și Centenarul Marii Uniri» este aprobat și finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, iar Primăria l-a implementat, în colaborare cu Asociația «Educație pentru comunitate» și Liceul Tehnologic «Sfântul Dimitrie» din Teregova! A fost un spectacol de excepție! Suntem mândri că suntem români și mândri că suntem teregoveni!”, a precizat primarul localității Teregova, Maria Damian.

Mai multe articole din presa online :

  1. expressdebanat.ro
  2. infocs.ro

Lansarea cărții “Drogurile, o carte obligatorie”

Un eveniment de excelență educationala, culturala si sociala !

La initiativa doamnei director Maria Damian la Liceul Tehnologic “Sf. Dimitrie” Teregova a avut loc vineri 2 noiembrie o intalnire de exceptie despre consumul si abuzul de substante cu peste 80 de persoane !

Au participat reprezentanti ai Inspectoratului Scolar Judetean, CJRAE, comisari antidrog (CPECA CS), profesori, medici, judecatori, preotul duhovnic Bica, parinti, dascali, cetățeni ai comunei si elevi de la gimnaziu si liceu !
infinite mulțumiri !

Proiectul Digitaliada

Digitaliada este un program de educație digitală ce încurajeaza folosirea la clasă a metodelor de lucru interactive și a conținutului digital educativ, pentru a crește performanțele școlare ale elevilor.

Despre proiect la nivel național

În incinta  Liceului Tehnologic SFÂNTUL DIMITRIE din comuna Teregova a avut loc astăzi lansarea oficială a Programului DIGITALIADA, în prezența elevilor și dascălilor instituției de învățământ teregovene și a conducerii Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin.

Liceul din Teregova este prima școală din județul Caraș-Severin care se numără printre școlile câștigătoare ale concursului de selecție pentru includerea în programul DIGITALIADA, astfel că noul an școlar a început pentru elevii școlii cu un laborator digital complet echipat cu materiale digitale educaționale pentru Matematică și Informatică, având profesori instruiți pentru a utiliza metode digitale interactive la clasă în procesul de predare. Laboratorul digital al liceului din Teregova este dotat cu 28 de tablete, pentru ca fiecare elev să poată lucra individual în timpul orei, laptop pentru profesor și videoproiector pentru clasă. De asemenea, pe lângă echipamente, este asigurat un pachet complet de aplicații adaptate curriculei, materiale digitale și planuri de lecții pentru susținerea învățării matematicii și TIC cu ajutorul tehnologiilor digitale. Profesorii au participat în prealabil la sesiuni de formare, pentru a fi pregătiți să utilizeze materialele digitale la clasă.

La Teregova este o școală care are nevoie de tehnologie, dar mai ales are nevoie de schimbare, de o stare nouă de spirit, creatoare și motivantă prin care elevii și profesorii să își atingă potențialul maxim . Pentru noi, DIGITALIADA este șansa de care aveam nevoie pentru a fi o școală deschisă, cu adevărat prietenoasă pentru toți și pentru fiecare : elevi motivați, profesori activi, părinți implicați, comunitate responsabilă. Avem în față un viitor sigur pentru tineri, în care tehnologia este un mijloc de educație, având la bază competențele digitale formate prin acest proiect!, a declarat prof. Maria Damian – directorul Liceului tehnologic SFÂNTUL DIMITRIE din Teregova.

Sursa articolului Radio România Reșița 

Let’s Do It România !

Let’s Do It România !

D-na primar, Maria Damian, vă anunță că în data de 15 Septembrie 2018 ora 10, va avea loc la Teregova și Rusca, acțiunea Let’s Do It România.

Această acțiune socială și civică , este națională și internațională, în România fiind angrenate peste 1 milion de persoane având ca scop curățenia și salubrizarea localităților.
Cei care doresc, să ia parte la această acțiune, să se înscrie, printr-un mesaj pe facebook către Liceul “Sf Dimitrie” , pentru ca apoi, să se facă un plan de acțiune a Primăriei și Liceului ” Sf Dimitrie”, cu toate persoanele fizice și juridice care doresc să participe la acest mare eveniment. 

Așteptăm să ne fie alături la acestă mare acțiune de curățenie, în special tineretul (dar și toate categoriile de vrâstă) cu care putem să inițiem în viitor și alte acțiuni sociale și civice pentru, Teregova și Rusca.

Vă așteptăm în număr cât mai mare la acest eveniment civic pentru localitatea noastră.

Seminarul „Didactica Internațional” 2018

Sâmbătă, 19 mai, la Liceul Tehnologic „Sf. Dimitrie” din Teregova a avut loc cea de-a XXVII-a ediție a Seminarului „Didactica Internațional”, înscris în Calendarul de activități metodico-științifice și cultural-artistice al Casei Corpului Didactic Caraș-Severin, aprobat prin Adresa MEN Nr. 38352/23.01.2018, cu tema-impuls „Promovarea valorilor fundamentale ale istoriei și culturii naționale prin educație școlară, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții”.

Mai multe detalii aici !