Categorie: Excursii

Spre dealul Pogări urmând „poteca tranșeelor”

Și apuse soarele mă pregăteam de cină dar din senin telefonul începuse să sune. Privesc telefonul, e prietenul meu Petrică.
M-a întrebat dacă maine sunt liber să urcăm pe dealul Pogări m-am bucurat și am spus da urcăm pe Pogări ! În sfârșit am ocazia să ajung acolo sus.

Noaptea a venit luna a răsărit si dimineața ne-a trezit. Am făcut bagajul și am plecat la drum. Am urmat un traseu pe lângă drumul european 70 și pe lângă linia de tren până ce drumul întra în cheiile Teregovei. Aici am făcut stânga am trecut pe sub un podeț de cale ferată si aventura a început.

   

Poteca era aproape necirculată de abia se mai putea observa că o data cu mult timp în urmă pe aici urcau animale împreună localnici comunei și era un drum destul de circulat.
E impresionant și trist în același timp pentru ca în prezent doar pietrele, copacii și amintirile câtorva persoane mai pot spune povești despre acele locuri.

Cu greu ne-am făcut loc printre spini și cu greu am reușit să urmăm poteca.

Am urcat pe lângă o vale frumoasă cu fagi de peste sute de ani ! Dintr-o data un miros plăcut s-a simțit era parfumul frumoaselor sânziene care ne-a îndreptat spre  al lor izvor.

 

 

Imediat cum am ajuns la izvor parfumul a disparut în legendă.

Am revenit pe potecă și am urcat un drum destul de bine vizibil prin pădure până la locul cabanei moșului zis Carcalete ( din cauză că era prea mult fericit )  și denumirea de carcalete provine de la o băutură preparată din vin, sirop și sifon. Acolo ne-am oprit câte-va minute unde Petrică mi-a povestit multe amintiri din copilăria lui frumoasă

Din păcate doar fundația de piatră a colibei a mai rămas din acel loc minunat. Natura și-a luat pământul înapoi reamintindu-ne că noi suntem si vom fi doar in vizită pe acest pământ.

Închidem amintirile în trecut și plecăm mai departe. Ieșim din tufele de spini și urzici pe potecă unde observăm copaci căzuți pe drum și rădăcini de fag spectaculoase !

Depășim obstacolele care ne-au stat în cale și urmăm poteca care ne îndreapta spre un luminiș. Din acel luminiș se pot observa satele Rusca în stânga și Teregova în dreapta.

Din acel luminiș urmează un urcuș destul de greu și solicitant pentru o persoana care nu urcă zilnic pe munte, nu este periculos dar panta este destul de înclinată undeva la 36% înclinație !

În această poiană am fost plăcut impresionați de apariția unui fluture nu cunosc specia dar ne-a impresionat prin felul cum zbura și ne-am oprit să îl fotografiem

Am lăsat fluturele în pace și ne-am văzut de drum am tot urcat spre vârf și am dat peste un fel de șanț care se vedea clar ca fiind săpat și era un șanț continuu care se întinde pe toată curbura dealului. Hmm ne-am gândit puțin și pare a fi un fel de tranșeu militar.

Interesant este faptul că aceste tranșee se repetă până în vârf din aproximativ 20 ~ 30 m unul în spetele altuia. Unele sunt mai slab vizibile altele sau păstrat mai bine. Cine știe cine le-a construit poate au fost săpate în timpul războiaelor mondiale sau chiar de partizanii din zona poate chiar de Daci sau Romani având în vedere că la poalele dealului stă dovadă existeței castrului Roman Ad Pannonius. Oricum e o dovadă clară că vârful Pogări a fost cândva o fortificație militară care păzea intrarea și ieșirea din cheiile Teregovei.

Și ajungem sus !  🙂

Sus observăm alte urme de fortificați sau tranșee care urmeaza același tipar adică înconjoară o parte din deal.

Dar asta nu e tot ce ne-a impresionat. De acolo sus se poate observa trei localități.  O parte din gara comunei Armeniș, satul Feneș, Rusca și comuna Teregova. Inclusiv vârful Gugu doar atunci când e senin ! dar și drumul spre poarta Orientalis (E70) Deci e un loc foarte bun de observare.

Am stat cât am stat pe vârf admirând pesajul care s-a deschis în fața noastră

La plecare am ales să coborâm pe un traseu mai usor care începe din vâr și coboară mai lin prin spatele dealului. Traseul trece pe lângă sălașele localnicilor și coboară încet pe lângă dealul Pităroania. Drumul e circulat și este bine vizibil

Pe parcursul traseului de întoarcere am întâmpinat câteva specii de flori, cum ar fi cele din fotografiile de mai jos.

Iar noi am trecut podețul peste Timiș și Teregovița iar drumeția a luat sfârșit 🙂

Aceasta este harta traseului !

De la Teregova spre mănăstirea Sfântul Nectarie

Ziua de 1 Mai a venit și cum această zi este sărbătoarea muncii am ales să o sărbătoresc ca atare adică prin muncă fizică !  Și m-am suit pe motain bike cu dorința de a ajunge la mănăstirea Sfântul Nectarie în apropiere de satul Feneș care aparține de comuna Armeniș. Și cu o zi înainte mi-am pregătit frumoasa bicicletă , am spălat-o, uns lanțul , pinionele , foile, verificarea de rutină a schimbătoarelor etc… toate au trecut testul. A venit dimineața din ziua plecării , și am plecat în jurul orei de 10 din Teregova spre satul Rusca ajungând la Rusca chiar la intrare se face un drum de pământ la stânga am urmat cursul drumului până când am ajuns la un urcuș foarte abrupt care intră în pădure. M-am dat jos de pe bicicletă și am făcut push bike până sus vre-o 200 de m maxim.

 

De acolo sus se poate observa comuna Teregova.

Am făcut stânga și am urmat un drum necirculat de ceva vreme. Drumul traversează o pădure pe o porține de 1 km.  Drumul prin pădure este destul de bine vizibil și în stare relativ bună. Imediat cum se iese din pădure ajungi în zona cu sălașe ale oamenilor din satul Feneș

 

Drumul din pădure

Am coborât de pe deal și am făcut dreapta pe un drum de pământ destul de bine întreținut fără mari denivelări. Am urmat drumul o porțiune de 1km până la intrare în satul Feneș

Am traversat satul ajungând la un pod peste râul alb și am urmat drumul care ocolește dealul și ajunge la mănăstire

 

 

 

 

 

Am ajuns în final la mănăstire unde am găsit o sursă de apă potabilă și m-am odihnit în liniște am prins puteri și am pornit înapoi spre Teregova.

Mai multe informații despre mănstirea Sfântul Nectarie se pot citi pe pagina oficială, click aici !

Acesta este track-ul și harta traseului


Galeria cu fotografii de pe traseu

În drum spre vârful Cozia din munții Cernei

Și încep cu începutul , într-o zi frumoasă de primăvara in Timișoara ne-am strâns 48 de persoane dornice de o plimbare   , unu cu unu ne-am suit în autocar și autocarul s-a umplut ! Am rămas impresionat. M-am așezat pe locul ghidului și emoționat fiind m-am bălbăit și le-am spus Bun Venit !

Am plecat la drum și am intrat pe autostradă crezând că sunt pe drum spre Germania, am ieșit de pe autostradă am ocolit orașul Lugoj și am ajuns în frumosul oraș Caransebeș. Si spre răsărit au răsărit vârfurile muntele Mic și Țarcu încă mai erau cu zăpadă și atunci m-am întrebat oare nu am ajuns în Austria. Am trecut de Caransebeș și ne-am apropriat de cheile Armenișuliu și ale Teregovei. Am Ieșit din chei și am început să povestesc despre Castrul Roman , vorbind despre castru și aratând locul poziției lui am trecut de intersecția spre satul Rusca și ce ne facem cum întoarcem autocarul pe drumul european E70 ? Păi am stat puțin m-am gândit și am zis să întoarcem autocarul în Teregova asta am și făcut ! Am întors autocarul la intrare în sat și am revenit din nou pe drumul cel bun. În drum spre Rusca am văzut cetățenii foarte harnici ai comunelor din jur cu tractorul la arat și plantau pământul încă o data m-am bucurat că nu sunt nici în Germania nici în Austria sunt în frumoasa mea țara România unde oamenii mai folosesc hârlețul, sapa și proprile mâini pentru a planta pământul.

Mergem mai departe și ajungem în Rusca unde suntem întâmpinați  de frumusețea uimitoare a cireșilor înfloriți care sunt pe ambele părți ai drumului ! Mergem mai departe și parcurgem frumoasa vale a Hidegului (Râului Rece)  drumul urcă până la o înălțime de aproximativ 100 de metri desupra văii și ajungem deasupra barajului unde ne oprim ca să îl observăm.

Barajul de la lacul Poiana Rusca care e cel mai nou baraj finalizat în țara noastră !

( Foto  – Raul Icc )

Mergem mai departe și din pacate întâmpinăm o porține de drum mai stricat care din nou îmi amintește ca șunt încă în România cu greu autocarul trece peste aceea porține. Și ajungem la destinație părăsim autocarul și plecăm pe jos spre vârf. Ajung la bifurcație de drumuri opresc grupul și stau să îmi amintesc pe unde să merg, Folosindu-mi gândirea logică dacă tot vreau să ajung spre vârf trebuie să aleg drumul care urcă asai !?  Și asta am făcut am ales drumul care urcă și am urcat și am urcat ajungem într-o zonă pitoreasca cu livezi

(Foto – Ovidiu Lesei )

Întâmpinăm alți oameni harnici care au grijă de pământulul lor îngrășândul pentru recoltă și ne oprim pentru ai întreba ca să fiu sigur că îmi amintesc bine drumul spre vârf  mi-au confirmat că suntem pe drumul cel bun.


Mergem mai departe și urcăm , urcăm întâlnim un mic izvor ne-am umplut rezervele de apa și continuăm să urcăm. Ajungem într-o poiana de belvedere de unde se observă vârful Țarcu ne oprim ne odihnim, facem regrupare.

(Foto – Raluca Silion )


Mergem mai departe drumul face o cotitură prin spatele versantului și intrăm într-o pădure de fagi foarte frumosi ! Binecuvântată a fost umbra lor 🙂 Și parcurgem pădurea. Ieșim din pădure la o stână de piatră. Părea ca mai avem puțin. Privind în sus mi-am zis hai că se poate mai un pic !

(Foto – Raluca Silion )

Dar acel un pic a fost c-am greu urcam 10 metri făcem o pauză, mă uitam în sus și imi ziceam hai mai un pic încă 10 metri și am ajuns. Și a meritat chiar a meritat priveliștea care se poate observa de acolo este extraordinară care de fiecare dată când merg acolo am impresia că nu sunt în nici o țara , ci sunt în rai 🙂


Și am ajuns , am ajuns sus !  Ne-am odihnit , am făcut poze , ne-am bucurat și am privit frumusețea locurilor care s-au deschis în fața noastră.

( Foto  – Raul Icc )

Și la final a trebuit să plecăm cu speranța în suflet de a reveni spre aceste locuri minunate.

( Foto – Liliana Costinean )

 

Spre finalul excursiei am fost invitați la Ovidiu Lesei acasă unde am petrecut aproximativ 1h și am servit prăjituri de casă făcute de mama lui și recunoscuta răchie de banat din Teregova , Ovidiu a făcut și o mică demonstrație de tir cu arcul , urmând sfaturile lui câți-va dintre noi au și tras cu arcul chiar în galben ! Dar timpul a fost puțin s-a terminat și a trebuit să plecăm spre Timișoara


Când am ajuns în Timișoara am rămas din nou plăcut impresionați de focurile de artificii ce a avut loc cu ocazia a împlinirii a 10 ani ai organizației Verde Pentru Biciclete care promovează mersul pe bicicletă !


Mulțumiri tuturor participanțiilor , și a persoanelor care au făcut ca acest eveniment frumos să aibe loc ! Să ne revedem cu bine la următoarea excursie !


Eveniment realizat cu ajutorul agenției de turism Ultramarin și al Clubului de Turism Bănățean Timișoara

 

EnglishFrenchGermanRomanian