Rezistența anticomunistă

Formarea

Gheorghe lonescu, născut in localitatea Verendin. era notar public în comuna Teregova, județul Severin, din anul 1931. Aici s-a impus în fața comunității ca intelectual apreciat, sensibil la problemele oamenilor, deseori prezent, împreună cu alte personalități locale, in activitatea socioculturală a satului, redescoperită prin mărturiile orale „Eu îl țin mine foarte bine” pentru ca la un sfârșit de an școlar după ce s-au dat premiile, a ieșit împreună cu directorul școlii de-atuncea, era un basarabean, Dobre Dumitru, și mor chemat acolo pe bină (scenă-n.n), acolo în curte la școala veche, și m-or declarat cel mai bun elev din școală, cu care ocazie dr. Gheorghe lonescu, notar public și cu dr. Pavel Iliescu, avocat, mi-au dăruit flecare jumătate de milion de lei (era o sumă destul de importantă: o zi de coasă era vreo 300 000 de lei) și câte un pachet de cârti. 0 fost un lucru mare, că din câți domni avea Teregova, numai ei s-or gândit să facă acest lucru” (Petru Schinteie).

Notarul lonescu cochetase în perioada interbelică atât cu Partidul Național Țărănesc, cât și cu Partidul Național Liberal, însă după război nu ocupa nici o funcție de răspundere politică. Cu toate acestea, datorită prestigiului moral, autoritățile îl considerau capabil să influențeze electoratul din apropierea alegerilor din noiembrie 1946. Mai mult, implicarea in viața publică locală prin discuții, întâlniri cu diverse personalități din Teregova sau din județ, a dus la înregistrarea sa intre funcționarii județului Severin învinuiți că, în timpul campaniei electorale și in ziua alegerilor, au fost „ostili guvernului”, el fiind acuzat de a fi făcut „o intensă propagandă manistă în zilele de 7, 8,9 și 10 noiembrie 1946. Din această cauză atunci s-a cerut încetarea calității de funcționar public”.

Teregova era una din comunele renumite ale zonei muntoase a Banatului, fiind centru de plasă unde funcționa o Judecătorie și un secretariat cercual, motiv pentru care locuitorii satelor învecinate, așezate în culoarul Timiș-Cerna, veneau aici, mai ales cu ocazia târgului săptămânal, organizat în fiecare zi de vineri. încă din 1947 , Sectorul de Jandarmi Teregova, prin comandantul său plutonier maj. Hârlea Gheorghe, suspecta unele personalități locale că in timpul întâlnirilor, aparent spontane, cu diferiți intelectuali, și mai ales cu țăranii care veneau in comună cu ocazia târgului, plănuiesc unele acțiuni contrare regimului comunist . De altfel, mulți dintre oamenii de vază ai Teregovei, între care notarul lonescu Gheorghe, avocatul Costescu Romulus, erau urmăriți pentru activitatea antiguvernamentală manifestată cu ocazia alegerilor din noiembrie 1946, fiind acum susceptibili de legături cu o serie de ofițeri deblocați din Caransebeș, precum locotenent-colonel Biju Matei, colonel Gurgu Mihai, colonel Daia, locotenet-colonel Babeu, căpitanul Andrei din Domașnea.

Ideea organizării unui nucleu de rezistență anticomunistă in Teregova s-a născut în timpul discuțiilor desfășurate intre anii 1946 1947, in locuința notarului lonescu, unde se adunau, de regulă, sub forma unor întâlniri amicale, intelectualii satului: avocații lliescu Pavel, Romulus Costescu, Cornel Costescu, judecătorul Gheorghiu, preoții Alexandru Nicolici și Dumitru Stoichescu, funcționarul, judecătoresc Grozăvescu Nicolae și soțiile lor. Uneori participa și fostul primar liberal Curescu Gheorghe zis Ghiță Drăgan, țăran fruntaș din Teregova. O sursă importantă a dezbaterilor erau informațiile furnizate de Pavel Stoichescu, zis Șcerban, care intrase în organizația locala PMR , tocmai cu scopul de a spiona activitatea și intențiile acesteia. De altfel, comuniștii bănuiau că la asemenea, întâlniri private se discutau problemele politice curente, se schimbau opinii și se făceau planuri. Elita locală era la curent cu evenimentele din județ și țară, deținând informații despre formarea grupurilor de partizani care activau in munți, pregătind lupta pentru schimbarea situației politice.! lonescu avea deja legături cu unii dintre conducătorii formațiunilor armate constituite pe teritoriu Banatului, precum inginerul Vernichescu colonelul Uță și mai ales avocatul Blănaru, dar și cu alți lideri angajați în acțiuni de subminare a puterii comuniste, care se instala și fortifica ilegal în România. În intervalul de timp cuprins între 11 și 14 iulie 1947, atât notarul lonescu, cât și avocatul Costescu au fost vizitați de oameni cu mare influență, persoane urmărite sau cu atitudini anticomuniste, precum fostul comandant al Sectorului de Jandarmi Teregova din perioada 1 februarie — 1 decembrie 1946, Traian Bedreagă, și Coriolan Buracu, fost preot militar cu gradul de colonel, stabilit in comuna Peripleț — Caraș. Fiind suspectat de autorități că desfășoară activități contrare regimului, și sub pretextul că este membru in comitetul de conducere al organizației locale a PNȚ – Maniu , Corneliu Costescu a fost arestat in iulie 1947 și deținut în Penitenciarul Lugoj până în aprilie 1948

Se cunoaște că, liderii rezistenței anticomuniste bănățene intenționau, încă din toamna anului 1948, a se unifica și a începe lupta deschisă în vederea înlăturării regimului comunism, mizând pe așa-numită ”defecțiune sârbească” și considerând tensionarea relațiilor ruso-sârbești a fi un moment favorabil declanșării insurecției naționale. Acesta explică intensificarea contactelor între grupuri la sfârșitul anului 1948 , în ciuda condițiilor grele și a riscurilor foarte mari implicate de activitățile conspirative. Dar perfecționarea sistemului de urmărire și a planurilor de capturare a ”bandelor”, odată cu înființarea Securității Poporului la 30 august 1948,  provocat amânarea repetată a momentului decisiv al declanșării operațiunilor insurecționale. Pe acest fond al eforturilor de organizare a ripostei naționale anticomuniste , se începe la Teregova constituirea și structurarea la sfârșitul 1948, începutul anului 1949, a unei organizații politice, clandestine, care să se pregătească pentru lupta împotriva regimului ”cei mai buni gospodari sub îndrumarea preotului satului Alexandru Nicolici, a notarului public Gheorghe Ionescu și a avocatului Costescu Cornel au început să se organizeze” (Grozăvescu Gheorghe, zis Mutu).

Notarul cu unii colaboratori din Teregova (Petru Anculia zis Miloi, Anculia Moise zis Păsule, Stoichescu Pavel zis Șcerban, Ghimboașă Iancu zis MIcluț, Ghimboașă Ilie zis Covaciu) inițiază acțiunea recrutării membrilor din rândul oamenilor considerați de încredere, indiferent de opțiunea politică , prin chemarea acestora la întruniri în anumite locuri conspirative: „Eu încă nu am fost plecat de la pretură și într-o dimineață când m-am dus la poștă să ridic corespondența m-am întâlnit cu văru Petru Miloi și-mi spune că deseară să mă duc până la Ilie Covaciu că vine Spiru Blănaru și Martin și alții de-ai noștri, vom face un Legământ și cu alți oameni din sat, liberali și țărăniști care vreau să se încadreze în lupta alături cu noi” (Anculia Romulus, zis Miloi)

În perioada 2-7 ianuarie 1949 au fost planificate mai multe adunări secrete în cadrul cărora aderenții depuneau jurământul de credință, garanție a funcționării organizației în clandestinitate și a îndeplinirii scopurilor stabilite. La aceste întâlniri , desfășurate seara după 19 și convocate de notarul Ionescu Gheorghe sau avocatul Costescu Cornel, luau parte preotul Nicolici Alexandru împreuna cu persoanele voluntare care au acceptat să devină membre alea viitoarei formațiuni anticomuniste ”Apoi seara m-am dus la Ilie Covaciu. După ce m-am despărțit de vărul Petru Miloi mă întâlnii și cu Ilie și-mi spusă și el la fel. Apoi m-am dus și am vorbit acolo cu părintele Alexandru Nicolici pe Ionescu Gheorghe și Costescu Cornel, Ilie Covaciu, Ion Berda, Ion Colțan, Petru Colțan, Traian Vlaicu, Petru Vlaicu, Bona Pavel, Toma Grozăvescu și fiul lui Lică Grozăvescu, Dumitru Talia” (Anculia Romulus, zis Miloi).

Ședințele de constituire, având caracter conspirativ, se desfășurau în case sau în sălașe (locuințe sezoniere construite pe proprietățile oamenilor așezate în împrejmuirile satului supravegheate de doi sau trei oameni, și începeau printr-o expunere de motive făcută în prima fază de notarul Ionescu, iar mai apoi și de șefii sectoarelor / ulițelor. Se comunica scopul întrunirii și erau prezentate obiectivele organizației pe care urmau să o înființeze: recrutarea de noi membri, procurarea armamentului, alimentarea fugarilor. Intrarea în organizației a celor prezenți era pecetluită prin solemnitatea depunerii legământului în față preotului Nicolici Alexandru, când voluntarii cu mâna pe cruce, rosteau textul unui jurământ de credință redactat de notarul Ionescu și distrus după aceea. Motivația gestului, dar  mai ales atmosfera momentului trăit de martori, poate fi recuperată din evocările personale ale acestora: „Ne-am vorbit cu toții, ei ne-au spus  că au început să se organizeze în mai multe părți ale țării ca să luptăm împotriva celor care vreau să ne ia pământul , să ne apărăm glia strămoșească cum au apărat-o moșii și strămoșii noștri. La urmă am depus un jurământ, că fiecare să ne încadram în disciplină ca voluntari și să ținem legătura unii cu alții și când vom fi chemați să răspundem la chemare pentru apărarea drepturilor noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu. Am beut un pahar de țuică, la urmă , după jurământ. Am plecat cu toții spre casă” (Anculia Romulus, zis Miloi).

Structura organizației anticomuniste din Teregova

Liderul principal al organizației era notarul Ionescu Gheorghe, fiind secondat de colaboratorul său apropiat, avocatul Costescu Cornel. Pentru a păstra caracterul secret al organizației și a proteja membrii acesteia, organizația din Teregova  era concepută sub forma de rețea, astfel că s-au alcătuit ”grupuri de 5-10 persoane care nu se știau între ele, se punea un jurământ la care dacă vom fi careva dintre noi arestați să facem tot ce putem, să ne scoatem din mâinile lor și parola noastră era cu Dumnezeu înainte” (Berzescu Ioan, zis Berda). Pe de altă parte, formațiunea avea două componente constituite în funcție de etatea membrilor. Cei în vârstă (născuți înainte de 1918) formau în jurul lui Ionescu Gheorghe un așa- numit sfat: „S-au organizat în frunte  cu un sfat al bătrânilor” (Jurj Vela, zis Boieru), ai cărui membri nu erau cunoscuți de majoritatea grupului. Seniorii au fost primii care au depus jurământul, întrunindu-se la 2 ianuarie 1949 în casa lui Petru Colțan, respectiv la locuința notarului, în seara aceleiași zile și ”erau considerați ca fiind  șefii” (Grozăvescu Gheroghe, zis Mutu)  Organizația celor tineri câte 3 grupe, cu responsabili repartizați pe ulițe și cu sarcini  precise de acțiune, axate asupra încadrării noilor membrii prin jurământ: ”Romulus Anculia  zis Miloi a avut și el organizația lui; ăștia toți de pe ulița noastră urmam să depunem jurământ de credință la casa lui Partenie…. dar Anculia a fost plecat din sat și am fost anunțați că să amână întâlnirea. După aia or și fost arestați; el putea să ne denunțe pe toți, dar nu o denunțat pe nima„ (Bica Simion) Pentru a extinde rapid  efectivul organizației, jurământul putea fi depus și în fața comandanților de grupă ”Era în ianuarie 1949 și am mers la sălașul lui Popa Ștefan cu Ștefan Beșeri, la locul numit Criva. Aici am depus jurământul de credință. El s-a desfășurat astfel … am fost puși în jurul pistolului automat de către Anculia Petru (Miloi) și Stoichescu Pavel (Șcerban), aceștia fiind șefii ne-au pus să jurăm pe pistol  , jur pe familia mea că mă încadrez în această organizație, că vom lupta și nu vom trăda secretul acestei organizații. Noi eram grupul cel mai tânăr (Grozăvescu Gheorghe, zis Mutu).

Coordonarea activității organizației era responsabilitatea liderului acesteia, notarul Ionescu Gheorghe, care menținea legătura cu toți membrii prin responsabili celulelor, ei îndeplinind și rolul de curieri. În perioada coagulării formațiunii, el s-a bucurat de sprijinul avocatului Cornel Costescu și al preotului Alexandru Nicolici, singurii intelectuali din Teregova care s-au implicat în activități concrete de pregătire a populației pentru o răscoală împotriva  regimului comunist.

Activitatea organizației înainte de fuga în pădure

Încă din toamna anului 1948 notarul Gheorghe Ionescu și-a format un nucleu de colaboratori printre țăranii din Teregova, cu puternice sentimente anticomuniste, unii dintre ei, având deja legături stabilite, prin alte filiere, cu grupurile de partizani Blănaru și Uță. Intenția formării unei organizații subversive explică încercarea lor de a sensibiliza localnicii prin discuții purtate de la om  la om. Deși nu toți cei abordați în această direcție au urmat îndemnul pregătirii pentru o luptă în clandestinitate, situația economică dificilă, abuzurile noilor autorități locale, psihoza „dubei negre” și a „Siberiei” , alimentată de zvonurile despre începerea războiului și venirea americanilor, au contribuit la încurajarea multora dintre locuitorii Teregovei să adere la ideea răscoalei și să accepte chemarea notarului Ionescu în vederea formării unei organizații de rezistență, în care „puteau să fie primiți oamenii care erau împotriva comuniștilor și erau devotați pământului, oamenii muncitori care doreau binele țării. În afară de aceștia toate păturile partidelor politice erau în mișcarea de rezistență. Printre aceștia: legionari, țărăniști și liberali (Bona Pavel, zis Ilovanu)

După etapa depunerii jurământului  de credință organizația  anticomunistă din Teregova număra peste 40 de membri, dintre care marea majoritate erau țărani simpatizanți sau membri PNȚ – Maniu, câțiva  proveneau din rândurile Mișcării Legionare sau ai liberalilor, și doar puțini nu aveau motivații politice. Numărul relativ important al persoanelor cooptate în organizație, la începutul anului 1949, dovedește că, în cea mai mare parte, ca era articulată încă din toamna lui 1948 și justifică mobilizarea rapidă cu scopul eliberării lui Grozăvescu Ion zis Ianăș Pârvu din Teregova și a lui Vuculescu Petru din Luncavița, care fuseseră arestați în urma unor incidente petrecute cu ocazia balurilor organizate în cele două sate la cumpăna dintre anii 1948 – 1949 „La revelionul anului 1949 făcându-se bal în comună , Ion Grozăvescu zis Ianăș Pârvu în plin public a strigat Trăiască Regele Mihai și jos comunismul , jandarmii fiind informați , l-au pândit până a plecat acasă și când a ajuns aproape de postul de jandarmi l-au arestat. Jandarmii au anunțat securitatea , iar în ziua de Anul Nou  a anului 1949 oamenii din comună erau agitați de acest fapt . Securitatea nu a zis nimic, mergând în comuna Luncavița că acolo iar a fost un om și anume Vuculescu Petru arestat. Noi așteptam securitatea aici în comună și pe Cheile Armenișului , dar securitatea nu a mai trecut ca să îl putem să îl scăpăm și pe acest Vuculescu Petru din Luncavița, iar jandarmii  fiind preocupați cu mulțimea oamenilor , Ianăș Pârvu a reușit să fugă din postul de jandarmi , cu ajutorul lui Horia Smultea zis Crișu” (Berzescu Ioan zis Berda)

Activitatea organizației înainte de plecarea unei părți a membrilor ei in pădure , adică 2 ianuarie 1949 și 13 ianuarie 1949, a constat în sprijinirea grupului de partizani condus de avocatul Blănaru „în comună au format grupuri secrete ținând legături cu cei din păduri pentru a pleca la răscoală și cu satele vecine Domașnea , Luncavița, Verendin, Cornereva și Feneș„ (Bica Simion) apoi în spionarea activității autorităților: „noi cei din organizație făceam post de pază și control cu scopul de a vedea ce se întâmplă cu armata , cu securitatea și pentru a ține legătura cu partizanii pentru a nu intra în sat în caz de vreun pericol. Exisa mai multe puncte de pază și control împânzite în tot satul pentru ca totul să fie sub control. Unul din ele era la Bumbăcilă Petru zis Grigorescu, unde am făcut chiar eu. La atacul de la primărie mă aflam chiar în acel post” (Bona Pavel, zis Ilovanu), precum și în crearea unor depozite de armament și alimente în vederea plecării în munți. Planurile de organizare și acțiune a grupului din Teregova au fost bulversate de capturarea unor dintre membri  ei în seara de 12 ianuarie 1949 , care a dus la atacarea postului de jandarmi din aceasta localitate și plecarea unei părți a componenților formațiunii în pădure.

Descoperirea

Martorii orali consideră că acest fapt s-a datorat arestării lui Anculia Moise zis Păsule și Ieneșigă Grigore, zis Ionescu, doi dintre membri organizației. În legătura cu incidentul din seara de 12 ianuarie 1949, se vehiculează mai multe versiuni, majoritatea provenind din sursele orale. O pare sugerează că „Marta de mine… soția mea a văzut cum au trecut gloanțe de trasoare luminoasă prin fața ferestrei noastre și i-a fost frică că ar venit să ne omoară cineva pe noi; apoi a încetat focul și ne-am culcat până la zi” (Anculia Romulus, zis MIloi).

Postul a fost asaltat atât din față cât și din spate, astfel că: „Până în cele din urmă, jandarmii au părăsit Postul și acești partizani sau fugari au năvălit pe post și au scos pe moșul Gligore în spate, că pe picioarele lui nu a mai putu merge, iar Moisă cum au fost desculțat au mers desculț până la ieșirea din sat. Pe moșul Gligore l-or dus până la marginea satului și l-au lăsat trântit la ușă și s-au sculat propietarul Petru [Grozăvescu] Pârvu și l-au băgat în casă; Apoi mai târziu au ieșit și ella deal la locul numit Cracul Șălei și acolo se trata cu tratament” (Anculia Romulus, zis Miloi)

La atacul surprinzător al partizanilor sergentul și cei opt jandarmi , aflați în post, au reacționat foarte slab, ei preferând să se ascundă (au fugit prin curte și au sărit zidul la cetățeanul Emil Fait, vecin cu Primăria), renunțând la responsabilitățile serviciului. La fel au procedat și cei doi activiști de partid, Ivănici și Cubuncan, care fuseseră prezenți la anchetarea lui Anculia Ieneșiga (s-au ascuns în magazia de alimente a postului ). Înaintea declanșării atacului, primpretorul  Teodoru și șeful postului de jandarmi „au plecat la intrarea în sat, pentru a întâmpina pe șeful Securității și la prevenit să nu intre cu mașina în sat pentru a nu alarma populația „Deși pe la orele 2 jumate când maiorul Kling Zoltan a ajuns la intrarea în Teregova s-au auzit detunători și focuri de arma puternice spre centrul satului, timp de 40 de minute, acesta împreună cu oamenii lui nu au îndrăznit să se aproprie și abia după potolirea împușcăturilor au sosit la fața locului: „În timpul când or deschis focul pentru atacarea postului, de la Caransebeș au fost venit o mașină de la securitate, după cum au fost telefonat de la Postul de jandarmi să vină că au găsit două ciuperci, adeca pe moșul Gligore și pe Moisă care i-au fost dus la Post; când mașina de la Caransebeș au ajuns la Ocolul Silvic  să apuce în comuna Teregova au și pornit atacul și mașina s-au oprit la Ocol până după ce au încetat focul ” (Anculia Romulus, zis Miloi).

Acțiunea supra Postului de jandarmi din Teregova , în noaptea de 12/13 ianuarie 1949, a fost pusă la cale și executată prin colaborarea  următoarelor persoane: notarul Ionescu Gheorghe, Anculia Petru zis Miloi, Stoichescu Pavel zis Șcerban, Cimpoca Iacob zis Râne, Gozăvescu Ianăș zis Pârvu, Smultea Gheorghe zis Crișu, Roșeț Tudor zis Duma, Ghimboașă Nicolae zis Micluț, Stoichescu Ioan zis Cica din partea organizației anticomuniste din Teregova și Spiru Blănaru, Valușescu Vasile, Gheorghe Urdăreanu și Martin Copăceanu zis Rică din grupul de partizani condus de Blănaru.

Organizația după atac

Ajuns în comună, maiorul Kling dispune începerea cercetărilor în vederea descoperirii autorilor acțiunii, operațiunile de investigare declanșându-se prin arestarea  și apoi transferarea la Securitatea din Lugoj a soției notarului Ionescu și a avocatului Costescu Romulus, fost șef al organizației PNȚ din plasa Teregova, care fusese reținut sub pretextul că în seara  atacului, participase alături de mai multe persoane la un joc e rummy în casa notarului. În legătură cu arestarea avocatului Costescu Romulus, mărturiile  orale oferă explicații mai nuanțate. Pentru unii capturarea lui a fost consecința unui gest de lașitate, de abandonare chiar a propriului frate: „Și avocatul Romulus Costescu după ce or atacat Postul e Jandarmi, noaptea el s-au ascuns la vecinul lor Roman Pârvu, iar spre dimineața pe la orele cinci el s-au dus s-au prezentat la securitate, adecă la jandarmi cum erea  pe atuncea. A cerut să-i dea doi soldați cu el până la gară , ca el vrea să plece din comună din cauza oamenilor care nu-l lasă, vreau să-l ducă cu ei ca partizan. Ca să nu fie ridicat de securitate, el a vrut să fie mai șmecher , că el nu știe nimic de organizarea lui Ionescu Gheorghe și a fratelui lui Cornel Costescu; a vrut să rămână spălat, că el să duce singur numai să-i dea doi soldați cu el ca să nu fie reținut de sătenii din organizație” (Anculia Romulus, zis Miloi). Alți martori au interpretat gestul ca fiind unul motivat sentimental: „Romulus Costescu nu a intrat  în grupul lui Ionescu, deși l-or chemat, pentru ca Romulus o fost încurcat cu nevasta lui Ionescu. Romulus știa ca Ionescu să duce în pădure și el rămâne cu nevasta lui Ionescu. Așa vorbeau oamenii în sat, că nevasta lui Ioanescu era mult mai tânără decât el” (Bica Simion).

Este posibil ca Romulus să se fi prezentat benevol, pentru că el nu a fost luat odată cu doamna Ionescu, arestată și transportată la Lugoj în noaptea atacului cu mașina în care venise Kling la Teregova.

Acesta explica folosirea trenului de către autorități pentru a-l transfera la Lugoj pe Romulus Costescu. Indiferent de condițiile în care acesta a ajuns în arestul postului de jandarmi. La aflarea veștii, cei din grupul reunit Ionescu -Blănaru au organizat o nouă acțiune în noaptea de 13 / 14 ianuarie 1949, desfășurată în gara Teregova, când cei din grup au somat și dezarmat escorta care îl însoțea Romulus Costescu în timpul staționării trenului în gară, dar operațiunea eliberării a eșuat din cauza refuzului arestatului  de a evada: „Într-adevăr că oamenii țineau foarte mult la el. Apoi el a plecat la gară și până ce au fost informați câțiva oameni dintre partizani, au ajuns la gară și s-au fost urcat în tren și partizanii au oprit trenul, nu au lăsat să plece trenul până l-a găsit în tren Oamenii călători deodată s-au speriat când or auzit că partizanii au oprit trenul și au văzut că caută prin tren, apoi l-au găsit și l-au dat jos, au dezarmat pe cei doi soldați, dar Romulus Costescu a strigat  la vreo doi oamenii pe nume să-l lasă în pace că el să duce pe drumul lui și oamenii s-au supărat și l-au lăsat” (Anculia Romulus, zis Miloi)

               Astfel cei care au plănui și executat atacurile s-au retras mai întâi la o gradină în Fața Tomnaticii (denumire topografică a unei zone din arealul localității Teregova) la sălașul lui Smultea Traian zis Crișu. Cei eliberați din postul de jandarmi au fost lăsați la persoane sigure pentru câteva zile întrucât în urma torturilor suferite aveau nevoie de îngrijire medicală urgentă, ceea ce fugarii nu le puteau oferi în condițiile desfășurării unor acțiuni intense ale Securității pentru prinderea lor. Astfel Grigore Ieneșigă , zis Ionescu a fost lăsat la Pentru Gozăvescu, zis Pârvu, iar „Moise a fost luat pe cal și dus până la Pentru Micșăscu (Popa) La Luncă…

Articol preluat cu acordul :
Prof. dr. Gabriela BICA – autor

Alte informații: