Relieful

Caracterizarea geologică

După formarea munţilor, în zonele depresionare nou formate au apărut numeroase depresiunibine sculptate în relief, multe dintre ele au aspect de golf, aşa cum este Culoarul tectonic al Timişului.

O astfel de depresiune s-a format în partea sudică a bazinului Caransebeş, Depresiunea Teregova. În partea de sud se leagă prin pasul Poarta Orientală (Domaşnea 540m) cu depozitele neogene din Depresiunea Mehadica.

Din punct de vedere geologic Munţii Godeanu şi Semenic aparţin cristalinului getic din seria Lotru, roci de mezo şi katazonă.

Apariţia bazinului (depresiunii) s-a făcut în urma mişcărilor mezo-cretacice. În miocen prin depresiune se menţinea legătura între apele panonice şi cele getice. În pliocen se întrerupe legătura şi bazinul Caransebeş trece la faza de golf marin, când depresiunea începe să exondeze, iar în levantin Depresiunea Teregova era exondată. În cuaternar începe sculptarea depresiunii care se face succesiv în faze alternative de eroziune şi acumulare (formarea teraselor).

În cadrul reliefului depresiunii se disting trei zone:

a) o zona înaltă a Munţilor Semenic de peste 1000m altitudine şi a Munţilor Godeanu cu altitudine de peste 1800m, reprezentată prin cristalinul getic aparţinând complexului paragnaise cu amfibolite, micaşisturi cu disten, staurolit şi migmatite.b) o zonă piemontană înaltă situată la altitudini de 600-800m, formată din: micaşisturi şi zone cu sillimanit cu acumulări deluviale cum sunt: Gărgăunu, Tomnatica, Poieni, Văratica, Cârciobăţ, Iarba Moale, Cozia, Poiana Daliei, etc.

c) a treia zonă, cea depresionară, reprezentată prin formaţiuni nisipoase –conglomerate ale miocenului superior. Acestea se dispun transgresiv şi discordant peste şisturile cristaline din vestul şi estul comunei, alcătuind o serie monoclinală cu căderi spre centrul depresiunii.

În unele zone apar benzi groase de feldspat intercalate într-o alternanţă de cuarţ şi biotit cu grosimi milimetrice. Pe versantul estic al dealului Gărgăun este un filon de pegmatite din care se ramifică filoane dea lungul planelor de şistuozitate a rocilor cristaline. Iviri de pegmatite se mai observă în partea sud-vestică a comunei unde s-a exploatat feldspat de calitate superioară ce conţinea: beril, muscovit, turmalin, tentalit şi columbit.

Din punct de vedere seismic teritoriul comunei este cuprins în zona cutremurelor monokinetice cu centrul difuz din culoarul tectonic Timiş-Cerna.\r\n

Morfologia reliefului

Cea mai mare parte din depresiune se află la altitudinea de 500m, cu un aspect mai vălurit şi mai fragmentat de afluenţii râului Timiş.Depresiunea Teregova comunică printr-o deschidere largă spre sud prin pasul Poarta Orientală (Domaşnea) cu Depresiunea Mehadiei, iar spre nord prin cheile înguste ale Teregovei, ce fac trecerea spre golful neogen al Caransebeşului.

Depresiunea este înconjurată de versanţi acoperiţi cu depozite deluviale transportate din zonele montane. Formaţiunile sedimentare de vârstă miocenă formează suprafeţe structurale cu căderi lente spre centrul depresiunii.Caracteristica de bază a dealurilor care înconjoară depresiunea o costituie rotunjirea generală a culmilor, cu forme în general greoaie.

Pe versantul estic al Munţilor Semenic se identifică nivelul de eroziune (Tomnatica) de 900m, ce se continuă în partea de nord-vest a depresiunii prin dealurile: Tâlva Popii, Gărgăunul şi Tâlva Pogării (884m). În partea de vest şi sud-vest se continuă prin dealurile: Poieni(970m), Bradu Moşului(1000m), Văratica, Purcariul, Certejul Haiducilor (1099m), Cârciobăţul, Cracul Lung, Lazul, Cerchezul. În partea de sud trecerea spre depresiunea Mehadiei se face printr-o zonă mai înaltă formată din: Turcii Morţi(604m), Rătcoanea(685m), Domaşnea(609m).

În partea de est a depresiunii se ridică forme rotunjite şi greoaie de relief formate din dealuri piemontanede pe versanţii vestici ai Munţilor Godeanu. Culmile se ridică treptat spre est la peste 1000 m. În nord-est se ridică următoarele culmi (dealuri): Glinov, Ruschiideal (1030 m), Poiana Înaltă, Paltinul, Fulgu. Spre sud-est se ridică: Vârful Sălătrucului (1835 m), Cracul Drăguţului (1800 m), Cracul Matichii (1700 m), Bangealul, Furcătura Craiovei, Pietrele Albe, Cozia, Padeş (890 m), Tâlva Înaltă (885 m). În partea estică pe versantul nord-vestic al Munţilor Godeanu se identifică nivelul de eroziune Râul Şes (1600-1400 m) ce poartă denumirea de suprafeţele Râu Rece.

În partea superioară a versantului vestic al Munţilor Godeanu s-a dezvoltat relieful glaciar fiind reprezentat de: circuri, văi şi morene glaciare.

Ca rezultat al mişcărilor epigenetice şi a schimbărilor climatice ce au avut loc în cuaternar, cât şi în prezenţa unei arii de subsidenţă locală –Valea Timişului, a dat naştere unor terase etajate, dând versanţilor aspect de amfiteatre.

În valea Timişului au fost cartate următoarele nivele de luncă şi terase: lunca joasă (0,5-1,0m), lunca înaltă (1,5-2,0m), T (4-7m), T (20-30m), T (35-50m), T(60-80m), T (95-120m), T (140-160m).

Terasele s-au dezvoltat pe ambele părţi ale râurilor Timiş şi Hideg, dar cu dezvoltare mai largă pe partea lor dreaptă.

Procesele de versant sunt prezente în regiune, rezultând: grohotişuri în sectorul montan, iar în partea sudică a depresiunii apar alunecări de teren pe unele suprafeţe: Vărcanie, Gruni, Butanu, Potoc, Micota. De asemenea sunt prezente procesele de spălare în suprafaţă şi şiroirea mai ales în zonele de păsuni. Procesele torenţiale sunt dezvoltate aproape pe toţi afluenţii râurilor: Teregova, Timiş şi Hideg; cât şi în lungul pantei pe dealurile: Vălcele, Dealul Mare, Lazul, Butanu, Păgina cu Spini.