Drumetie – Teregova

Într-o zi frumoasă de 5 Noiembrie plecam spre dealul Tomnatica fiind cel mai apropiat și înalt deal de lângă satul Teregova.

Ne-am întâlnit toți la poalele dealului Gărgăun de pe malul Timișului după care am început să urcăm pe un drum de pămănt, ne pietruit dar destul de accesibil

Și urcăm , și urcăm după care ne-am oprit să admirăm peisajul si panorama de la o altitudine de aproximativ 200 de m, ne-am odihnit și am început din nou urcușul. Urcușul nu e abrupt sau dificil dar e constant.

Trecem de prima cruce care se vede sus în dreapta noastră pe dealul Gărgăun

Și ajungem în locurile cu sălașe, de unde se pot observa multe sălașe unu mai departe de cât altul și totuși fiecare la fel de frumos și rustic.

Mai mergem ce mergem și drumul ne duce prin grădina unui sălaș pe care o traversăm și văcuțele mirate se întreabă de unde am apărut și încotro mergem.

După ce traversăm grădina sălașului poteca devine mai îngustă și urcușul mai accentuat

Ajungem sus pe un deal de unde observăm peisajul și ne orientăm să vedem pe unde vom merge.

Coborâm de pe deal și ne îndreptăm spre dealul Tomnatica, după aproape 7km de mers bucurându-ne de peisajul frumos de toamnă și vremea bună ajungem sus.

Acolo ne-am întâlnit cu o misterioasă cruce fără nici o inscripție dar aspectul ei ne făcea să credem că e foarte veche

**Crucea de pe Tâlva Popii** (Reconstruită)

Ne știind nimica despre acest monument am început să pun întrebări prin sat și cu greu am aflat de la un localnic aproape de vărsta a 100 de ani că prima cruce ar avea legătură cu bătălia cu turcii în timpul invaziei turciilor în banat 4 iulie 1738, unde armata turca a suferit o înfrângere in locul numit “turcii morți” de lângă satul nostru. Alți localnici tot în jurul vârstei de 90 de ani spun că crucea exista și în timpul părințiilor lor, asta confirmă ca acest monument are peste 150 de ani.

Altă informație spune că:

Bunicul meu, Tata Meila , spune că această cruce ,a fost ridicată pe “scaunul” altei cruci in jurul anilor 1960,1970 de către Ion Colțan,bunicul domnului comandant Petru Colțan …Ion Colțan a învățat meserie în închisoare, fiind ridicat politic, iar la întoarcerea acasă a înălțat crucea pe care o vedem și astăzi ! Despre Crucea veche spune ca a fost făcută de cei bătrâni, fiind mai apoi distrusă și rămânând doar scaunul crucii o perioada bună de timp !! (Ilie Pîrvulescu)

Mulțumim lui Bogdan Conciatu de la Toiagul de Călătorii pentru fotografiile minunate din acest articol dar și pentru organizarea acestei excursii

Harta traseului se poate descărca de pe Strava

Și apuse soarele mă pregăteam de cină dar din senin telefonul începuse să sune. Privesc telefonul, e prietenul meu Petrică.
M-a întrebat dacă maine sunt liber să urcăm pe dealul Pogări m-am bucurat și am spus da urcăm pe Pogări ! În sfârșit am ocazia să ajung acolo sus.

Noaptea a venit luna a răsărit si dimineața ne-a trezit. Am făcut bagajul și am plecat la drum. Am urmat un traseu pe lângă drumul european 70 și pe lângă linia de tren până ce drumul întra în cheiile Teregovei. Aici am făcut stânga am trecut pe sub un podeț de cale ferată si aventura a început.

Poteca era aproape necirculată de abia se mai putea observa că o data cu mult timp în urmă pe aici urcau animale împreună localnici comunei și era un drum destul de circulat.
E impresionant și trist în același timp pentru ca în prezent doar pietrele, copacii și amintirile câtorva persoane mai pot spune povești despre acele locuri.

Cu greu ne-am făcut loc printre spini și cu greu am reușit să urmăm poteca.

Am urcat pe lângă o vale frumoasă cu fagi de peste sute de ani ! Dintr-o data un miros plăcut s-a simțit era parfumul frumoaselor sânziene care ne-a îndreptat spre al lor izvor.

Imediat cum am ajuns la izvor parfumul a disparut în legendă.

Am revenit pe potecă și am urcat un drum destul de bine vizibil prin pădure până la locul cabanei moșului zis Carcalete ( din cauză că era prea mult fericit ) și denumirea de carcalete provine de la o băutură preparată din vin, sirop și sifon. Acolo ne-am oprit câte-va minute unde Petrică mi-a povestit multe amintiri din copilăria lui frumoasă

Din păcate doar fundația de piatră a colibei a mai rămas din acel loc minunat. Natura și-a luat pământul înapoi reamintindu-ne că noi suntem si vom fi doar in vizită pe acest pământ.

Închidem amintirile în trecut și plecăm mai departe. Ieșim din tufele de spini și urzici pe potecă unde observăm copaci căzuți pe drum și rădăcini de fag spectaculoase !

Depășim obstacolele care ne-au stat în cale și urmăm poteca care ne îndreapta spre un luminiș. Din acel luminiș se pot observa satele Rusca în stânga și Teregova în dreapta.

Din acel luminiș urmează un urcuș destul de greu și solicitant pentru o persoana care nu urcă zilnic pe munte, nu este periculos dar panta este destul de înclinată undeva la 36% înclinație !

În această poiană am fost plăcut impresionați de apariția unui fluture nu cunosc specia dar ne-a impresionat prin felul cum zbura și ne-am oprit să îl fotografiem

Am lăsat fluturele în pace și ne-am văzut de drum am tot urcat spre vârf și am dat peste un fel de șanț care se vedea clar ca fiind săpat și era un șanț continuu care se întinde pe toată curbura dealului. Hmm ne-am gândit puțin și pare a fi un fel de tranșeu militar.

Interesant este faptul că aceste tranșee se repetă până în vârf din aproximativ 20 ~ 30 m unul în spetele altuia. Unele sunt mai slab vizibile altele sau păstrat mai bine. Cine știe cine le-a construit poate au fost săpate în timpul războiaelor mondiale sau chiar de partizanii din zona poate chiar de Daci sau Romani având în vedere că la poalele dealului stă dovadă existeței castrului Roman Ad Pannonius. Oricum e o dovadă clară că vârful Pogări a fost cândva o fortificație militară care păzea intrarea și ieșirea din cheiile Teregovei.

Și ajungem sus ! 🙂

Sus observăm alte urme de fortificați sau tranșee care urmeaza același tipar adică înconjoară o parte din deal.

Dar asta nu e tot ce ne-a impresionat. De acolo sus se poate observa trei localități. O parte din gara comunei Armeniș, satul Feneș, Rusca și comuna Teregova. Inclusiv vârful Gugu doar atunci când e senin ! dar și drumul spre poarta Orientalis (E70) Deci e un loc foarte bun de observare.

Am stat cât am stat pe vârf admirând pesajul care s-a deschis în fața noastră

La plecare am ales să coborâm pe un traseu mai usor care începe din vâr și coboară mai lin prin spatele dealului. Traseul trece pe lângă sălașele localnicilor și coboară încet pe lângă dealul Pităroania. Drumul e circulat și este bine vizibil