©Muzeul etno-istoric „Ad Pannonios” Teregova – scurtă prezentare
Însăşi denumirea, indica, pe de o parte profilul expoziţiei de bază, care cuprinde în mare parte obiecte cu caracter etnografic reprezentative pentru localitatea Teregova, şi nu numai, iar pe de altă parte descoperă şi cea mai veche vatră de locuire cunoscută aici, anume Castrul Roman Ad Pannonios.
Turul muzeului din Teregova începe cu „şura gospodarului”. Deşi, în satul tradiţional, una dintre cele mai importante anexe,”şura”, se contruia în spatele curţii, datorită limitelor impuse de economia spaţiului muzeistic, dar şi a semnificaţiilor din mentalul colectiv, această componentă a gospodăriei a fost amenajată în holul de la intrare. Aici, atât obiectele, cât şi imaginiile expuse „în oglindă” reflectă îndeletnicirile principale, străvechi, ale populaţiei din zonă: creşterea animalelor şi agricultura. O gama variată de instrumente împodobesc „şura”, precum cele folosite la cositul fânului: coase, „tocuri pentru cuce”, furcă de lemn, greblă sau cele întrebuinţate la cultivarea şi recoltarea plantelor : sape, seceri, brăzdar de plug, furcă de fier etc. De asemenea, o serie de piese (bardă, cuţite, ghilău, coşniţe lipite cu lut etc.) sunt reprezentative pentru unele dintre ocupaţiile secundare, precum exploatarea şi prelucrarea lemnului, pomicultura, apicultura, prelucrarea pieilor etc.
Un interior ţărănesc, întâlnit în localitatea Teregova, este amenajat în cea de-a doua încăpere a muzeului, sectorizată în „soba gin-năince”, respectiv „cindă”. Astfel, aici regăsim mobilier de casă compus din: pat ţărănesc cu „strujac ge ghiji”, „poneavă ge cânepă”, „procoviţă ge lână ţesută”, „scaun lung pentru răstanviţă”, accesorii de arhitectură populară (fereastră cu „şolocatru” sau oblon de lemn), dar şi elemente pentru decorarea interiorului ţărănesc („măsaie ţesute cu pui”, oglinda, „chesul” pentru perete). Aranjamentul care formează „cinda” are în centrul său coşul cu vatra focului şi „civigul” cu „clădarea ge coleşă”. Tot în vatra focului se păstrează „firostăile” şi „ciganea ge tuci”, oalele de pământ cu forme şi dimensiuni diferite, folosite de localnici pentru preparatul mâncării, „vătraiul pentru jăghi”, „pana ge găscă” pentru întreţinerea curăţeniei. În „cindă”se mai regăsesc şi ustensilele de brutărie („ţăstul” pentru coptul pâinii), masa rotundă scundă cu blidul şi lingurile de lemn, scaunele tot rotunde, cu trei picioare . De asemenea, în cameră se află şi „un stelaj”(mobilier mai nou, care a înlocuit obişnuitele poliţe din lemn), pe care sunt aşezate numeroase vase de lemn şi ceramică, folosite în uzul casnic.
Expoziţia etnografică se prelungeşte în sala mare a muzeului, unde a fost organizat „ colţul băcioniului” alcătuit dintr-un ansamblu de instumente şi ustensile folosite în pastoraţie (găleţi de lemn, cupă de măsurat, „străcători ge păr”, „bădâni pentru făcut untul”, „vârzob”, „cupă de aramă”, „cart pentru lapte”, „cart pentru smântână”, “cart pentru pus laptele la prins”, “boată ciobănească”, „bici pentru mânatul oilor” etc).
Cea de-a doua tematică a expoziţiei permanente este cea istorică, alcătuită din izvoare relevante pentru diferitele epoci ale trecutului. Din epoca romană datează câteva obiecte descoperite fie spontan, fie în timpul săpăturilor arheologice din anii 2002, respectiv 2004 ( fragmente de ceramică romană). Evul mediu este reprezentat de câteva arme specifice perioadei respective (săbii, pumnal). Epocile modernă şi contemporană sunt ilustrate prin colecţia de numismatică, compusă din monede şi bancnote, prin câteva exemplare de carte veche în limba română, dar scrise în alfabet chirilic, obiecte de cult provenite de la biserica ortodoxă din localitate.
O componentă importantă a expoziţiei o constituie piesele din colecţia de ceramică, care au fost ordonate şi subgrupate în funcţie de folosinţă, în ceramică utilitară (castroane, căni, ulcioare de diverse mărimi, tipsii etc) şi ceramică decorativă .
Un deziderat actual al Muzeului local etno-istoric „Ad Pannonios” este transformarea sa dintr-un simplu spaţiu destinat în mod exclusiv „venerării obiectelor”, într-un loc captivant unde obiectele capătă viaţă, povestesc împreună istoria timpului, spaţiului şi a creatorilor prin integrarea înregistrărilor de istorie orală şi a fragmentelor din transcrierile acestora. Prin urmare utilizarea tehnologiilor moderne şi a istoriei orale, ar permite vizitatorilor muzeului să asculte vocile oamenilor care au folosit obiectele expuse sau au trăit evenimentele surprinse în expoziţia muzeistică.
Autor: Dna Prof. Istorie Gabriela Bica – Liceul “Sfântul Dimitrie” Teregova.