Și încep cu începutul , într-o zi frumoasă de primăvara in Timișoara ne-am strâns 48 de persoane dornice de o plimbare , unu cu unu ne-am suit în autocar și autocarul s-a umplut ! Am rămas impresionat. M-am așezat pe locul ghidului și emoționat fiind m-am bălbăit și le-am spus Bun Venit !
Am plecat la drum și am intrat pe autostradă crezând că sunt pe drum spre Germania, am ieșit de pe autostradă am ocolit orașul Lugoj și am ajuns în frumosul oraș Caransebeș. Si spre răsărit au răsărit vârfurile muntele Mic și Țarcu încă mai erau cu zăpadă și atunci m-am întrebat oare nu am ajuns în Austria. Am trecut de Caransebeș și ne-am apropriat de cheile Armenișuliu și ale Teregovei. Am Ieșit din chei și am început să povestesc despre Castrul Roman , vorbind despre castru și aratând locul poziției lui am trecut de intersecția spre satul Rusca și ce ne facem cum întoarcem autocarul pe drumul european E70 ? Păi am stat puțin m-am gândit și am zis să întoarcem autocarul în Teregova asta am și făcut ! Am întors autocarul la intrare în sat și am revenit din nou pe drumul cel bun. În drum spre Rusca am văzut cetățenii foarte harnici ai comunelor din jur cu tractorul la arat și plantau pământul încă o data m-am bucurat că nu sunt nici în Germania nici în Austria sunt în frumoasa mea țara România unde oamenii mai folosesc hârlețul, sapa și proprile mâini pentru a planta pământul.
Mergem mai departe și ajungem în Rusca unde suntem întâmpinați de frumusețea uimitoare a cireșilor înfloriți care sunt pe ambele părți ai drumului ! Mergem mai departe și parcurgem frumoasa vale a Hidegului (Râului Rece) drumul urcă până la o înălțime de aproximativ 100 de metri desupra văii și ajungem deasupra barajului unde ne oprim ca să îl observăm.
Mergem mai departe și din pacate întâmpinăm o porține de drum mai stricat care din nou îmi amintește ca șunt încă în România cu greu autocarul trece peste aceea porține. Și ajungem la destinație părăsim autocarul și plecăm pe jos spre vârf. Ajung la bifurcație de drumuri opresc grupul și stau să îmi amintesc pe unde să merg, Folosindu-mi gândirea logică dacă tot vreau să ajung spre vârf trebuie să aleg drumul care urcă asai !? Și asta am făcut am ales drumul care urcă și am urcat și am urcat ajungem într-o zonă pitoreasca cu livezi
Întâmpinăm alți oameni harnici care au grijă de pământulul lor îngrășândul pentru recoltă și ne oprim pentru ai întreba ca să fiu sigur că îmi amintesc bine drumul spre vârf mi-au confirmat că suntem pe drumul cel bun.
Mergem mai departe și urcăm , urcăm întâlnim un mic izvor ne-am umplut rezervele de apa și continuăm să urcăm. Ajungem într-o poiana de belvedere de unde se observă vârful Țarcu ne oprim ne odihnim, facem regrupare.
Mergem mai departe drumul face o cotitură prin spatele versantului și intrăm într-o pădure de fagi foarte frumosi ! Binecuvântată a fost umbra lor 🙂 Și parcurgem pădurea. Ieșim din pădure la o stână de piatră. Părea ca mai avem puțin. Privind în sus mi-am zis hai că se poate mai un pic !
Dar acel un pic a fost c-am greu urcam 10 metri făcem o pauză, mă uitam în sus și imi ziceam hai mai un pic încă 10 metri și am ajuns. Și a meritat chiar a meritat priveliștea care se poate observa de acolo este extraordinară care de fiecare dată când merg acolo am impresia că nu sunt în nici o țara , ci sunt în rai 🙂
Și am ajuns , am ajuns sus ! Ne-am odihnit , am făcut poze , ne-am bucurat și am privit frumusețea locurilor care s-au deschis în fața noastră.
Mulțumiri tuturor participanțiilor , și a persoanelor care au făcut ca acest eveniment frumos să aibe loc ! Să ne revedem cu bine la următoarea excursie !
Eveniment realizat cu ajutorul agenției de turism Ultramarin și al Clubului de Turism Bănățean Timișoara
